...si totusi de ce iubim femeile?
“Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin
bluză când le e frig, pentru că au fundul mare şi
grăsuţ, pentru că au feţe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze
pline, dinţi decenţi şi limbi de care nu ţi-e
silă.
Pentru că nu miros a
transpiraţie sau a tutun prost şi nu asudă pe buza superioară.
Pentru că le zâmbesc tuturor
copiilor mici care trec pe lângă ele.
Pentru că merg pe stradă drepte,
cu capul sus, cu umerii traşi înapoi şi nu răspund privirii tale când le fixezi
ca un maniac.
Pentru că trec cu un curaj
neaşteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate.
Pentru că în pat sunt îndrăzneţe
şi inventive nu din perversitate, ci ca să-ţi arate că te iubesc.
Pentru că fac toate treburile
sâcâitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să ceară
recunoştinţă.
Pentru că nu citesc reviste
porno şi nu navighează pe site-uri porno.
Pentru că poartă tot soiul de
zdrăngănele pe care şi le asortează la îmbrăcăminte după reguli complicate şi
de neînţeles.
Pentru că îşi desenează şi-şi
pictează feţele cu atenţia concentrată a unui artist inspirat.
Pentru că au obsesia pentru
subţirime a lui Giacometti.
Pentru că se trag din fetiţe.
Pentru că-şi ojează unghiile de
la picioare.
Pentru că joacă şah, whist sau
ping-pong fără sa le intereseze cine câştigă.
Pentru că şofează prudent în
maşini lustruite ca nişte bomboane, aşteptând să le admiri când sunt oprite la
stop şi treci pe zebră prin faţa lor.
Pentru că au un fel de-a rezolva
probleme care te scoate din minţi.
Pentru că au un fel de-a gândi
care te scoate din minţi.
Pentru că-ţi spun „te iubesc”
exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie.
Pentru că nu se masturbează.
Pentru că au din când în când
mici suferinţe: o durere reumatică, o constipaţie, o bătătură, şi-atunci îţi
dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca şi tine.
Pentru că scriu fie extrem de
delicat, colecţionând mici observaţii şi schiţând subtile nuanţe psihologice,
fie brutal şi scatologic ca nu cumva să fie suspectate de literatură feminină.
Pentru că sunt extraordinare
cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia şi proza lumii.
Pentru că le înnebuneşte „Angie”
al Rolling-ilor.
Pentru că le termină Cohen.
Pentru că poartă un război total
şi inexplicabil contra gândacilor de bucătărie.
Pentru că până şi cea mai dură
bussiness woman poartă chiloţi cu înduioşătoare floricele şi danteluţe.
Pentru că e aşa de ciudat
să-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloţii femeii tale, nişte lucruşoare umede,
negre, roşii şi albe, parte satinate, parte aspre, mirându-te ce mici suprafeţe
au de acoperit.
Pentru că în filme nu fac duş
niciodată înainte de-a face dragoste, dar numai în filme.
Pentru că niciodată n-ajungi cu
ele la un acord în privinţa frumuseţii altei femei sau a altui bărbat.
Pentru că iau viaţa în serios,
pentru că par să creadă cu adevărat în realitate.
Pentru că le interesează cu
adevărat cine cu cine s-a mai cuplat dintre vedetele de televiziune.
Pentru că ţin minte numele
actriţelor şi actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri.
Pentru că dacă nu e supus nici
unei hormonizări, embrionul se dezvoltă întotdeauna într-o femeie.
Pentru că nu se gândesc cum să
i-o tragă tipului drăguţ pe care-l văd în troleibuz.
Pentru că beau porcării ca
Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilia Coke.
Pentru că nu-ţi pun mâna pe fund
decât în reclame.
Pentru că nu le excită ideea de
viol decât în mintea bărbaţilor.
Pentru că sunt blonde, brune,
roşcate, dulci, futeşe, calde, drăgălaşe, pentru că au de fiecare dată orgasm.
Pentru că dacă n-au orgasm nu îl
mimează.
Pentru că momentul cel mai
frumos al zilei e cafeaua de dimineaţă, când timp de o oră ronţăiţi biscuiţi şi
puneţi ziua la cale.
Pentru că sunt femei, pentru că
nu sunt bărbaţi, nici altceva.
Pentru că din ele-am ieşit şi-n
ele ne-ntoarcem, şi mintea noastră se roteşte ca o planetă greoaie, mereu şi
mereu, numai în jurul lor.”
― Mircea Cărtărescu, “De ce iubim femeile”
