Primăvara în livadă

    Acum că a venit soarele și pe la noi, să vedem ce mai fac pomii din livadă ...

Sursa: http://www.revista-ferma.ro

Polenizatorii din livadă

     Etapa de formare a fructului este precedată de procesul de fecundare, fenomen înlesnit prin transportul şi fixarea polenului pe stigmatul florii cu ajutorul insectelor, vântului sau al altor vectori (polenizarea). Cele mai multe specii pomicole din climatul nostru temperat au pe aceeaşi floare atât elemente femeieşti, cât şi bărbăteşti, ceea ce pare că uşurează polenizarea şi fecundarea. Însă, aceste procese sunt mult mai complicate.

     Unele soiuri de pomi fructiferi sunt lipsite de polen, deşi au antere (organe purtătoare de polen), chiar şi în stare rudimentară, cum este cazul soiurilor de prun Tuleu gras şi Tuleu dulce.      Acestea sunt denumite "soiuri androsterile", care, pentru a lega fructe, au nevoie de polen de la alte grupe de pomi.
     Există şi soiuri autosterile, care deşi au polen din belşug pe anterele, acesta nu germinează pe stigmatul florii respective sau al florilor din acelaşi soi, cum se întâmplă la soiul de prun Reine Claude d'Althan, la anumite soiuri de cireş, de migdal, de măr şi chiar de păr. Autosterilitatea poate fi totală (nu se obţine nici un fruct prin autopolenizare), la soiul de nectarin Rhone Gold, sau parţială (fecundarea se face într-o anumită proporţie, la nectarin - Rubygold).
Pentru a forma fructe, aceste soiuri au nevoie de „polenizare străină”, adică de polen de la alte soiuri cu care au "afinitate biologică". Gradul de polenizare reciprocă a soiurilor variază foarte mult, de aceea s-au stabilit perechi de soiuri compatibile.
Când două soiuri se polenizează bine reciproc ele formează perechi interfertile şi invers, iar dacă nu se polenizează deloc între ele, formează perechi intersterile, frecvent întâlnite la soiurile de cireş şi de vişin şi mai puţin la alte specii. Aceasta este una dintre cauzele recoltelor slabe în livezile de cireş, chiar şi pentru plantaţiile cu 3-4 sau mai multe soiuri plantate în aceleaşi loturi.

      Autofecundarea şi polenizarea străină

     O serie de soiuri şi specii sunt adaptate la autofecundare, adică florile sunt fecundate şi formează fructe prin polenizarea cu polen propriu. Ele se numesc "soiuri autofertile" şi se întâlnesc frecvent la cais, piersic, măr şi la căpşuni. Această caracteristică este importantă mai ales la soiurile şi la speciile cu înflorire timpurie, când zborul insectelor polenizatoare este redus sau inexistent, precum şi în zonele cu condiţii climatice nefavorabile perioadei înfloritului.
     Cercetările au dovedit că toate soiurile autofertile preferă totuşi polenizarea cu polen străin şi au tendinţa de a respinge autopolenizarea, care asigură recolte mult mai mici. Experimentele realizate la măr, prun şi la vişin au confirmat utilitatea biologică a polenizării străine şi acţiunea vătămătoare a autopolenizării.
     Procentul de fructe legate prin polenizarea florilor cu polen de pe acelaşi pom a variat între 0,0 şi 28,75% (în medie de 9,89%) la prun şi între 0,0 şi 13,87% (în medie de 2,27%) la vişin. Unele soiuri de prun au capacitate de autofecundare pronunţată (Anna Spath, Grase româneşti), iar numărul fructelor legate se poate chiar dubla în condiţiile asigurării transportului de polen de la alţi pomi cu ajutorul insectelor polenizatoare.
     Recoltele slabe, care se obţin adesea în livezi de vişin, cireş, migdal, coacăz negru şi chiar de prun sunt în mare măsură rezultatul necunoaşterii sau cunoaşterii insuficiente a complexităţii acestor raporturi între componentele florilor de la acelaşi soi sau de la soiuri diferite, precum şi a condiţiilor polenizării şi fecundării florilor. De asemenea, productivitatea scade şi din cauza lipsei totale sau parţiale a insectelor polenizatoare, precum şi a riscului de îmbolnăvire a acestor polenizatori în perioada de fecundare.
     Totuşi, recolta nu depinde numai de numărul fructelor rezultate prin polenizare liberă, ci şi de alţi factori specifici soiurilor, printre care trebuie menţionaţi: modul de tăiere al pomilor, gradul de diferenţiere al mugurilor floriferi, numărul florilor şi inflorescenţelor, raportul dintre ramurile fructifere şi cele vegetative.

      Necesitatea soiurilor polenizatoare

     În condiţiile înfloririi simultane a soiurilor polenizatoare şi a celor polenizate, a compatibilităţii dintre soiuri şi a germinaţiei bune a polenului, aceasta din urmă trebuie să fie transportat şi aşezat pe stigmat, prin polenizare, de regulă cu ajutorul insectelor transportatoare.
     De aceea, vă recomandăm aşezarea în livezi a stupilor în număr cât mai mare, deoarece majoritatea speciilor pomicole sunt polenizate cu ajutorul insectelor, îndeosebi al albinelor. Doar la nuc, alun, corn şi parţial la castanul comestibil polenul este transportat de vânt.

      Polenizarea cu albine

     În ultimii ani, rolul albinelor în polenizarea livezilor a crescut foarte mult, pe fondul scăderii numărului de insecte polenizatoare spontane, odată cu folosirea frecventă a insecticidelor împotriva dăunătorilor.
     Pentru ca polenizarea cu ajutorul albinelor să dea cele mai bune rezultate, este necesar ca ea să fie dirijată de om după reguli foarte precise.
Prima condiţie este, desigur, aceea de a întrerupe stropirile cu insectofungicide în perioada înfloritului şi a culesului albinelor, deoarece majoritatea produselor folosite actualmente sunt toxice pentru acestea.
     Pentru polenizarea livezilor sunt necesare minimum două familii de albine la hectar, având cel puţin 4-6 rame de puiet la fiecare stup. Momentul optim pentru transportarea stupilor în livezi este la începutul înfloririi soiurilor timpurii.
     Transportate mai devreme, albinele se vor obişnui să cerceteze alte surse melifere spontane şi astfel se întârzie mult polenizarea pomilor fructiferi. În plus, există riscul stropirilor cu insecticide înaintea înfloritului, care ulterior dăunează atât insectelor, cât şi stigmatului florilor.
     Stupii pentru polenizare se aşează în imediata apropiere a livezii sau chiar în mijlocul ei, preferabil dispersaţi printre pomi, pentru ca albinele să asigure o polenizare completă şi uniformă şi, deplasându-se pe distanţe mai mici, să nu obosească. Astfel, insectele produc recolte mai mari de miere şi realizează un procent mare de fecundare. Acest mod de aşezare a stupilor permite albinelor să viziteze de mai multe ori aceeaşi floare, ceea ce are mare importanţă pentru producţia de fructe.
     Cercetările făcute în diferite ţări au demonstrat că cel mai ridicat procent de fructe legate se înregistrează după ce florile au fost frecventate de 25 ori la măr, de şase ori la coacăz şi agriş şi de 21-25 ori la căpşuni.

      Secreţia de nectar e decisivă
     Vizitarea repetată a florilor, respectiv gradul de polenizare al unei specii entomofile, depinde de cantitatea de nectar pe care o secretă florile speciei respective. Cu cât secreţia de nectar este mai mare, cu atât frecvenţa şi intensitatea de vizitare este mai ridicată şi deci polenizarea este mai completă.
     Secreţia este însă legată de condiţiile meteorologice şi de anumite momente ale zilei. S-a demonstrat că cel mai mare număr de vectori ai polenului pe flori se înregistrează între orele 11 şi 13 la soiul de măr Ionathan şi între 9 şi 14 la soiul Idared, când aceste soiuri secretă cea mai mare cantitate de nectar. Pe măsură ce temperatura aerului creşte, secreţia scade treptat până seara şi odată cu aceasta scade şi numărul insectelor vizitatoare.

 
 ŞTIAŢI CĂ ...
• Albinele participă în proporţie de 81-100% la polenizarea mărului, în timp ce bondarii, viespile şi alte insecte au un rol mai mare la polenizarea migdalului, piersicului, caisului, cireşului etc., deci a speciilor cu înflorire mai timpurie.
• Cum într-o livadă poate exista un număr mare de soiuri, iar albinele le pot vizita pe toate şi fac amestec de polen, valoarea biologică a acestuia (facultatea germinativă, compatibilitatea etc.) este foarte variabilă. Eficacitatea hibridării libere între soiuri este cu atât mai mare cu cât sunt asigurate mai bine condiţiile unei alegeri libere a polenului de către plantele avizate la polenizare.
• Polenizarea naturală dă posibilitatea aprecierii capacităţii de producţie a soiurilor. Din acest punct de vedere, soiuri ca Anna Spath, Tuleu gras, Stanley, Grase româneşti, la prun; Engleze timpurii, Mari timpurii, Mocăneşti, Montmotency, la vişin; Napoca şi Aniversare, la păr; Cardinal la măr şi altele, au un indice de fertilitate ridicat, deci o capacitate mare de producţie, în condiţii climatice normale.
Totuşi, se observă că nu există întotdeauna o corelaţie pozitivă între producţia recoltată şi procentul fructelor legate prin polenizare liberă, uneori fiind chiar o corelaţie inversă.

Sursa: http://www.revista-ferma.ro

ANTIMUS -pentru mușchi și licheni

   Caut de multă vreme o substanţă ce distruge muşchii şi lichenii ce apar pe pomii fructiferi. Văd că şi alţii au găsit destul de greu, m-ar interesa dacă ştie cineva o sursă aproape de Cluj.

Iată un articol preluat de pe http://practic-idei.ro:

"Scapă de mușchi, licheni, boli la pomii fructiferi

Posted on January 10, 2015 by Monica in Plante // 0 Comments

Foto: arhiva Practic

Dorina Bălaș, Nădrag, jud. Timiș
Dragi cititori, Lucrările de întreținere a pomilor fructiferi includ și curățarea de mușchi, licheni de pe tulpină.
Prezint un produs pe care l-am căutat mult timp. Este vorba despre Antimus – o substanţă ce distruge muşchii şi lichenii ce apar pe pomii fructiferi. Având grădina lângă pădure şi fiind şi o zonă mai umedă, toți pomii din grădină se umpluseră de licheni, ramurile anuale nu mai creşteau mai mult de 2-3 cm; deşi aveam pomi tineri arătau îngrozitor, nici nu mai rodeau. Acum doi ani am descoperit această substanță – Antimus – am folosit-o şi pot spune că pomii şi-au revenit extraordinar. Am cumpărat-o dintr-un magazin de produse fitosanitare din Timişoara şi-o recomand tuturor celor ce se confruntă cu acest dăunător în livezile lor, căci dacă nu-şi tratează pomii, în câțiva ani se vor usca. Tratamentul se execută la sfârşitul iernii, înainte de pornirea în vegetație a pomilor, când temperaturile devin pozitive (peste 5 grade Celsius). Mai întâi se răzuieşte cu o perie de sârmă scoarța uscată acoperită cu licheni sau muşchi. Toate resturile se adună și se ard. Dacă muşchii şi lichenii sunt puțini este suficientă o singură stropire cu Antimus în proporție de 3%. Dacă sunt mulți, după răzuire se fac 2-3 tratamente cu soluție Antimus 3% la un interval de 10 zile. De asemenea, în perioada de repaus, se execută şi lucrări de tăiere, de rodire şi de întinerire a coroanei pomilor fructiferi. După tăiere, rănile mai mari de 3 cm se ung cu ceară de albine, mastic sau chiar cu vopsea de ulei. După tăierile de rărire, corecție şi rodire a pomilor fructiferi şi a arbuştilor se va efectua obligatoriu un tratament cu un produs pe bază de cupru pentru combaterea agenților patogeni – tratament numit „stropirea albastră” – eu folosesc zeama bordeleză în concentrație de 0.5%, dar sunt şi alte produse: Champion, Alcupral, Kocide şi altele. Stropirea se face când temperatura aerului este peste 5 grade Celsius, în zile însorite, fără vânt. La un interval de 2 săptămâni de la tratamentul cu substanțe cuprice se face un tratament cu un insecticid pentru combaterea dăunătorilor care iernează în diferite stadii pe ramuri, pe scoarță și în crăpăturile ei, în solzii mugurilor (larve hibernante, ouă hibernante). Este recomandat un insecticid uleios (Confidor Oil, Nuprid Oil sau altele), căci aceste produse au o dublă acțiune: sistemică datorată componenței insecticide și fizică de asfixiere datorată uleiului. Tratamentul cu insecticid se aplică la sfârşitul repausului vegetativ – începutul dezmuguritului, atunci când temperatura aerului este mai mare de 4 grade Celsius (optimă 10 grade Celsius) și nu sunt condiții de precipitații în timpul sau după aplicarea lui. La înfrunzirea mugurilor se aplică tratamente împotriva rapănului, făinării și altor boli cu fungicide de contact (Dithane, Folpan, Bravo şi altele) în asociere cu insecticide de contact (Reldan, Faster, Decis etc). Sper ca sfaturile să vă ajute la combaterea dăunătorilor!"

articol preluat de pe http://practic-idei.ro

Plantarea pomilor fructiferi

      Dacă v-ați hotărât să înființați o mică plantație de pomi fructiferi, e timpul să căutați un furnizor de puieți. Mergeți la o pepinieră autorizată! Astfel aveți certitudinea că pomii pe care îi cumpărați sunt sănătoși și dintr-un soi valoros.
      Alegeți pomi din mai multe specii, care fructifică în luni diferite, astfel încât să vă bucurați de fructele lor o perioadă cât mai lungă din an.
      Țineți cont și de specificul zonei. Pentru asta, cel mai bine este să observați ce pomi au vecinii dumneavoastră, eventual să îi întrebați dacă au avut probleme cu înghețurile, cu secetă sau cu apariția unor boli sau dăunători.
      Înainte de a vă hotărî ce pomi veți planta în grădină, trebuie să țineți cont de condițiile de climă ale regiunii respective. Temperatura joacă un rol important în dezvoltarea pomilor. Există specii care cresc în zonele din sud, în Dobrogea și Bărăgan, așa cum sunt caisul, piersicul, smochinul. La deal, acolo unde temperaturile sunt mai scăzute, cel mai bine cresc prunul, mărul și părul.
      Din punct de vedere al pantei sunt foarte bune terenurile cu pantă ușoară 3-6%, ce permit o bună întreținere a solului cât și un transport ușor al fructelor; 
      Livezile de pomi pot fi amplasate în condiții bune și pe terenul cu pantă de 6-12%, cu orientarea rândurilor pe direcția curbelor de nivel și chiar pante până la 18-20%, cu condiția ca acestea să fie uniforme;
      În cazul speciilor autofertile (gutui, cais, piersic, căpșun, zmeur), într-o parcelă se poate cultivă un singur soi. 
      La celelalte specii pomicole (măr, păr, prun, vișin, cireș, migdal), unde soiurile sunt în totalitate sau în majoritate autosterile, într-o parcelă se plantează în mod obligatoriu 2-3 soiuri. Proporția dintre soiuri se stabilește în funcție de valoare economică. Când soiurile au valoare economică egală, pot fi cultivate la paritate.Primăvara se apropie și momentul optim de plantare al pomilor este la cota cea mai mare.

      Pentru condițiile din țara noastră epoca de plantare a pomilor este toamna și se poate continua până târziu dacă solul are temperatura mai mare de 7 grade celsius și este destul de reavăn. Dacă toamna este secetoasă sau ploioasă, cât și în zonele cu geruri timpurii și ierni aspre, plantarea pomilor trebuie efectuată primăvara.
      Cea mai bună perioadă pentru plantarea pomilor este toamna târziu, după ce au căzut toate frunzele. Pomii intră în această perioadă în repaus vegetativ, ceea ce înseamnă că procesele fiziologice din organismul lor aproape au încetat. Este o perioadă în care sunt mai rezistenți la stres. Un alt motiv pentru care se recomanda plantarea toamna este că primăvara vor pleca devreme în vegetație și se vor dezvolta mai bine.
 
 Plantarea propriu-zisă cuprinde mai multe operații a căror succesiune este următoarea:     

       Rădăcinile pomișorului se fasonează, asta înseamnă că veți scurta rădăcinile din lateral și veți lăsa mai lungă rădăcină principală, din mijloc. Dacă întâlniți și segmente de rădăcină rănită sau ruptă, se scurtează și acestea. După ce pomii au fost pregătiți ( scurtarea rădăcinilor, etc) se repartizează la gropi, pe soiuri, ținând seamă de schema de plantare a soiurilor de bază și polenizatorilor. 
 După ce a-ți pregătit pomii , într-o găleată vă puteți prepară o soluție formată din 1/ 3 pământ argilos, 1/ 3 balegă de vacă proaspătă și 1/ 3 apa. Se amestecă bine cu o coadă de lemn toată această soluție pentru a se omogeniza bine. . Aceasta are rolul de a asigura rădăcinilor hrana necesară creșterii  și ramificării. În această galeată vom face mocirlirea înainte de plantare, adică vom introduce rădăcinile în găleată, după care le scoatem și punem pomul la locul definitiv. 
       Groapa se sapă la o adâncime de 60 cm și trebuie să aibă un diametru de 50 cm. Primul rând de pământ, săpat cu hârlețul, se pune într-o parte a gropii iar apoi restul pământului scos din groapă se așează separat. La plantare, pământul săpat prima dată(cel de la suprafața) se așează pe fundul gropii și se continuă apoi cu pământul scos de pe fundul gropii.
     Mărunțirea și amestecarea pământului neintrodus în groapă cu o lopată a€“ două de gunoi de grajd bine putrezit și dacă doriți și aveți de unde procura puteți pune și circa 100 de grame de azotat de amoniu.
    Executarea în jurul tutorelui a unui mușuroi de 20 a€“ 30 cm lățime pe care se vor așeza rădăcinile cât mai răsfirat. Cu ajutorul scândurii de plantat se face controlul adâncimii de plantare a pomului și așezarea pomului în partea de nord, nord-vest sau vest a tutorelui, cu cepul în partea opusă tutorelui.

      În cazul plantării pe versanți , unde se produce eroziunea solului , pomii trebuie plantați mai adânc cu 2-3 cm față de nivelul solului. Pomii altoiți pe portaltoi vegetativi se pot planta cu 3- 5 cm mai adânc pentru că emit ușor rădăcini noi. Punctul de altoit trebuie să fie afară însă, la piciorul pantei și pe terenurile cu exces de umiditate în anumite perioade ale anului , pomii trebuie plantați cu 5 a€“ 10 cm mai sus decât nivelul solului.
      Odată fixat pomul în poziția pe care trebuie să o ocupe după plantare, el este ținut strâns de tutore de către un muncitor, sau de un ajutor care îl luați să va ajute la plantare, iar cel de-al doilea trage pământul reavăn și mărunt în groapă și-l îndeasă cu mâna printre rădăcini. 
       După ce rădăcinile au fost bine acoperite cu pământ , acesta se calcă ușor cu piciorul de-a lungul rădăcinilor, de la periferia gropilor către centru. Se face apoi în jurul pomului o copcă și se toarnă 2- 3 găleți de apă. După ce apa s-a infiltrat în sol se strânge pământ în jurul pomului sub formă de mușuroi de 40 a€“ 50 cm înălțime , baza mușuroiului trebuie să depășească cu circa 10 cm marginile gropii.
       După plantare pomii se leagă provizoriu de tutore, făcând o legătură largă care să permită lăsarea pomului în jos o data cu așezarea pământului în groapă.
      La 3- 4 săptămâni de la plantare, când pământul s-a așezat , se face legatul definitiv al pomilor și scurtarea tutorelui. Înălțimea la care se scurtează tutorele trebuie să fie cu 8- 10 cm sub locul de inserție al primei ramuri din coroană. După scurtare vârful tutorelui se rotunjește cu briceagul pentru a nu produce răni în punctele de atingere cu pomul.
      Pentru legatul pomilor de tutore se folosesc diferite materiale : răchită, benzi din material plastic, fâșii de cauciuc, sfoară. La un pom se fac 1- 2 legături funcție de înălțimea trunchiului. Cel mai bun sistem de legătură este în formă de 8 culcat.
      Lucrarea cu care se încheie plantarea în cazul în care se face toamnă, este învelirea trunchiului împotriva rozatoarelor. În acest scop se pot folosi diferite materiale: trestia, papură, tulpini de floarea soarelui, plasă de sârmă sau plastic, șipci de lemn sau suporți de plastic gata confecționați ce îi puteți găsi de cumpărat la centrele de grădinărit.
      Dacă în zonă s-au mai produs înghețuri timpurii sau iernile sunt lungi, reci și uscate (fără zăpada), este bine că în jurul tulpinii să fixați un strat de paie, frunze uscate, tulpini   de floarea soarelui, nuiele, trestie sau coceni de porumb. Acest strat are un dublu rol, apăra pomul de îngheț dar și de rozătoarele care îi pot roade tulpina.
      Pomii se scurtează primăvara, această operație urmând să fie executată cu ocazia tăierilor de proiectare a coroanei. În mod obișnuit, vergile se scurtează la 60-80 cm, iar pomii cu ramuri anticipate la aproximativ 100-120 cm, păstrându-se acele ramuri care vor fi folosite la formarea primelor elemente ale coroanei.

Tratamente pentru pomi

Sursa: http://www.fitofarmacie.ro

TRATAMENTE CHIMICE PENTRU POMI

STROPIRE "LA NEGRU"

         

          Toamna, după ce cad frunzele (în repaus vegetativ), se va face o îmbăiere a pomilor cu unul din următoarele produse :

PRODUS	CANTITATE	CARACTERISTICI
EMERIT OIL	- 100 ml / 6 l apă sau 22,5 l / ha; - 500 ml / 30 l apă.	Insecticid - Acaricid
CONFIDOR OIL	- 150 ml / 10 l apă; - 1 l / 75 l apă.	Insecticid - Acaricid

          Dăunătorii combătuţi : Păduchele din San Jose, Ouă de cotari, Acarieni, Afide, etc.

STROPIREA "ALBASTRĂ"

         

          Stropirea albastră se face la sfârşitul iernii (februarie). Aceasta se face cu produse pe bază de CUPRU, cu unul din produsele din tabel :

PRODUS	CANTITATE
PIATRA VÂNĂTĂ	200 gr / 10 l apă fără var sau 1 kg / 50l apă
ZEAMA BORDELEZĂ	2 - 3 % ; 50 gr / 8 - 10 l apă
FUNGURAN OH 50 WP	30 gr / 10 l apă
CHAMPION 50 WP	30 gr / 10 l apă
CURZATE MANOX	50 gr / 10 l apă

         

           Stropirea la negru NU se face în acelaşi timp cu stropirea albastră. Se fac separat, în zile diferite, ţinând cont de următoarele condiţii :

- temperatura să fie peste 5^oC;

- să nu fie ceaţă sau umezeală;

- pomul să nu fie umed;

- pomul să fie îmbăiat în întregime de la vârf până la bază.

PRIMĂVARA TIMPURIU

         

           Înainte de dezmugurit, se fac tratamente cu :

PRODUS	CONCENTRAŢIE	CARACTERISTICI
ULEI HORTICOL	0,2 %	Aplicarea uleiului se face împotriva ouălelor hibernante de acarieni, larvelor hibernante ale păduchelui din San Jose şi păduchilor .
SULF MUIABIL	0,7 %	Sulful muiabil se utilizează împotriva făinării la măr şi păr.

ÎNFRUNZIREA MUGURILOR

           Se aplică tratamente cu fungicide de contact împotriva rapănului, făinării şi a altor boli cu :

PRODUS	CANTITATE
CHAMPION 50 WP	30 gr / 10 l apă
BRAVO 500 SC	0,15 % ; 20 ml / 8 - 13 l apă
DITHANE M 45	0,2 % ; 20 gr / 10 l apă
SHAVIT 72 WP	0,2 % ; 20 gr / 10 l apă
FOLPAN 80 WDG	15 gr / 10 l apă

         

           Asociate cu insecticide de contact :

PRODUS	CANTITATE
RELDAN 40 EC	10 ml / 10 l apă
DECIS 2,5 EC	5 ml / 20 - 25 l apă
FASTER 10 CE	2 ml / 8 l apă

BUTON FLORAL ALB sau ROZ

          

          Tratamente împotriva rapănului, moniliozei şi altor boli, cu fungicide sistemice :

PRODUS	CANTITATE
CURZATE MANOX	25 gr / 10 l apă
RIDOMIL MZ GOLD	25 gr / 10 l apă
TOPSIN	10 gr / 14 l apă
ALIETTE 80 WG	20 gr / 7 l apă

          

          Asociate cu insecticide :

PRODUS	CANTITATE
CALYPSO 480 SC	1,8 ml / 10 l apă
NISSORUN 10 WP	5 gr / 16 l apă
TALSTAR 10 EC	4 ml / 10 l apă
ACTARA 25 WG	1,5 gr / 10 - 15 l apă
MOSPILAN 20 SG	3 gr / 12 - 15 l apă
VERTIMEC	10 ml / 10 l apă

DUPĂ CĂDEREA A 3/4 DIN FLORI

          

          Se aplică tratamente împotriva rapănului, moniliozei şi făinării, cu fungicide asociate cu produse destinate combaterii defoliatorilor, larvelor miniere, viespilor şi acarienilor.

          Se aplică insecticide ca :

PRODUS	CANTITATE
SYSTANE (fungicid)	0,1 - 0,125 % ; 5 ml / 25 l apă
RELDAN (insecticid)	10 ml / 8 l apă
CALYPSO (insecticid)	1,8 ml / 8 l apă

LA FORMAREA FRUCTULUI (când fructele au aproximativ 0,5 cm. în diametru)

          

          Tratamente cu fungicide asociate cu insecticide şi acaricide destinate combaterii defoliatorilor, larvelor miniere, viespilor şi acarienilor.

Fungicide :

PRODUS	CANTITATE
FOLPAN	15 gr / 7,5 l apă
MERPAN	15 gr / 10 l apă
SHAVIT	0,2 % ; 20 gr / 10 l apă

Insecticide :

PRODUS	CANTITATE
MOSPILAN	3 gr / 15 l apă
RELDAN	10 ml / 10 l apă

DUPĂ RODIRE

         

           Se fac tratamente repetate la interval de 2 - 3 săptamâni cu următoarele substanţe :

TIP PESTICID	COMBATERE
INSECTICIDE	Pentru combaterea păduchilor, afidelor, viermilor, viespilor.
FUNGICIDE	Pentru combaterea rapănului, făinării, manei, putregaiului.
ACARICIDE	Pentru combaterea acarienilor.

          

Înainte cu două săptămâni de coacerea fructelor, se va face ultimul tratament.

TOAMNA

          Se pot pune îngrăşăminte complexe în jurul fiecărui pom.

Sursa: http://www.fitofarmacie.ro