ANTIMUS -pentru mușchi și licheni

   Caut de multă vreme o substanţă ce distruge muşchii şi lichenii ce apar pe pomii fructiferi. Văd că şi alţii au găsit destul de greu, m-ar interesa dacă ştie cineva o sursă aproape de Cluj.

Iată un articol preluat de pe http://practic-idei.ro:

"Scapă de mușchi, licheni, boli la pomii fructiferi

Posted on January 10, 2015 by Monica in Plante // 0 Comments

Foto: arhiva Practic

Dorina Bălaș, Nădrag, jud. Timiș
Dragi cititori, Lucrările de întreținere a pomilor fructiferi includ și curățarea de mușchi, licheni de pe tulpină.
Prezint un produs pe care l-am căutat mult timp. Este vorba despre Antimus – o substanţă ce distruge muşchii şi lichenii ce apar pe pomii fructiferi. Având grădina lângă pădure şi fiind şi o zonă mai umedă, toți pomii din grădină se umpluseră de licheni, ramurile anuale nu mai creşteau mai mult de 2-3 cm; deşi aveam pomi tineri arătau îngrozitor, nici nu mai rodeau. Acum doi ani am descoperit această substanță – Antimus – am folosit-o şi pot spune că pomii şi-au revenit extraordinar. Am cumpărat-o dintr-un magazin de produse fitosanitare din Timişoara şi-o recomand tuturor celor ce se confruntă cu acest dăunător în livezile lor, căci dacă nu-şi tratează pomii, în câțiva ani se vor usca. Tratamentul se execută la sfârşitul iernii, înainte de pornirea în vegetație a pomilor, când temperaturile devin pozitive (peste 5 grade Celsius). Mai întâi se răzuieşte cu o perie de sârmă scoarța uscată acoperită cu licheni sau muşchi. Toate resturile se adună și se ard. Dacă muşchii şi lichenii sunt puțini este suficientă o singură stropire cu Antimus în proporție de 3%. Dacă sunt mulți, după răzuire se fac 2-3 tratamente cu soluție Antimus 3% la un interval de 10 zile. De asemenea, în perioada de repaus, se execută şi lucrări de tăiere, de rodire şi de întinerire a coroanei pomilor fructiferi. După tăiere, rănile mai mari de 3 cm se ung cu ceară de albine, mastic sau chiar cu vopsea de ulei. După tăierile de rărire, corecție şi rodire a pomilor fructiferi şi a arbuştilor se va efectua obligatoriu un tratament cu un produs pe bază de cupru pentru combaterea agenților patogeni – tratament numit „stropirea albastră” – eu folosesc zeama bordeleză în concentrație de 0.5%, dar sunt şi alte produse: Champion, Alcupral, Kocide şi altele. Stropirea se face când temperatura aerului este peste 5 grade Celsius, în zile însorite, fără vânt. La un interval de 2 săptămâni de la tratamentul cu substanțe cuprice se face un tratament cu un insecticid pentru combaterea dăunătorilor care iernează în diferite stadii pe ramuri, pe scoarță și în crăpăturile ei, în solzii mugurilor (larve hibernante, ouă hibernante). Este recomandat un insecticid uleios (Confidor Oil, Nuprid Oil sau altele), căci aceste produse au o dublă acțiune: sistemică datorată componenței insecticide și fizică de asfixiere datorată uleiului. Tratamentul cu insecticid se aplică la sfârşitul repausului vegetativ – începutul dezmuguritului, atunci când temperatura aerului este mai mare de 4 grade Celsius (optimă 10 grade Celsius) și nu sunt condiții de precipitații în timpul sau după aplicarea lui. La înfrunzirea mugurilor se aplică tratamente împotriva rapănului, făinării și altor boli cu fungicide de contact (Dithane, Folpan, Bravo şi altele) în asociere cu insecticide de contact (Reldan, Faster, Decis etc). Sper ca sfaturile să vă ajute la combaterea dăunătorilor!"

articol preluat de pe http://practic-idei.ro

Plantarea pomilor fructiferi

      Dacă v-ați hotărât să înființați o mică plantație de pomi fructiferi, e timpul să căutați un furnizor de puieți. Mergeți la o pepinieră autorizată! Astfel aveți certitudinea că pomii pe care îi cumpărați sunt sănătoși și dintr-un soi valoros.
      Alegeți pomi din mai multe specii, care fructifică în luni diferite, astfel încât să vă bucurați de fructele lor o perioadă cât mai lungă din an.
      Țineți cont și de specificul zonei. Pentru asta, cel mai bine este să observați ce pomi au vecinii dumneavoastră, eventual să îi întrebați dacă au avut probleme cu înghețurile, cu secetă sau cu apariția unor boli sau dăunători.
      Înainte de a vă hotărî ce pomi veți planta în grădină, trebuie să țineți cont de condițiile de climă ale regiunii respective. Temperatura joacă un rol important în dezvoltarea pomilor. Există specii care cresc în zonele din sud, în Dobrogea și Bărăgan, așa cum sunt caisul, piersicul, smochinul. La deal, acolo unde temperaturile sunt mai scăzute, cel mai bine cresc prunul, mărul și părul.
      Din punct de vedere al pantei sunt foarte bune terenurile cu pantă ușoară 3-6%, ce permit o bună întreținere a solului cât și un transport ușor al fructelor; 
      Livezile de pomi pot fi amplasate în condiții bune și pe terenul cu pantă de 6-12%, cu orientarea rândurilor pe direcția curbelor de nivel și chiar pante până la 18-20%, cu condiția ca acestea să fie uniforme;
      În cazul speciilor autofertile (gutui, cais, piersic, căpșun, zmeur), într-o parcelă se poate cultivă un singur soi. 
      La celelalte specii pomicole (măr, păr, prun, vișin, cireș, migdal), unde soiurile sunt în totalitate sau în majoritate autosterile, într-o parcelă se plantează în mod obligatoriu 2-3 soiuri. Proporția dintre soiuri se stabilește în funcție de valoare economică. Când soiurile au valoare economică egală, pot fi cultivate la paritate.Primăvara se apropie și momentul optim de plantare al pomilor este la cota cea mai mare.

      Pentru condițiile din țara noastră epoca de plantare a pomilor este toamna și se poate continua până târziu dacă solul are temperatura mai mare de 7 grade celsius și este destul de reavăn. Dacă toamna este secetoasă sau ploioasă, cât și în zonele cu geruri timpurii și ierni aspre, plantarea pomilor trebuie efectuată primăvara.
      Cea mai bună perioadă pentru plantarea pomilor este toamna târziu, după ce au căzut toate frunzele. Pomii intră în această perioadă în repaus vegetativ, ceea ce înseamnă că procesele fiziologice din organismul lor aproape au încetat. Este o perioadă în care sunt mai rezistenți la stres. Un alt motiv pentru care se recomanda plantarea toamna este că primăvara vor pleca devreme în vegetație și se vor dezvolta mai bine.
 
 Plantarea propriu-zisă cuprinde mai multe operații a căror succesiune este următoarea:     

       Rădăcinile pomișorului se fasonează, asta înseamnă că veți scurta rădăcinile din lateral și veți lăsa mai lungă rădăcină principală, din mijloc. Dacă întâlniți și segmente de rădăcină rănită sau ruptă, se scurtează și acestea. După ce pomii au fost pregătiți ( scurtarea rădăcinilor, etc) se repartizează la gropi, pe soiuri, ținând seamă de schema de plantare a soiurilor de bază și polenizatorilor. 
 După ce a-ți pregătit pomii , într-o găleată vă puteți prepară o soluție formată din 1/ 3 pământ argilos, 1/ 3 balegă de vacă proaspătă și 1/ 3 apa. Se amestecă bine cu o coadă de lemn toată această soluție pentru a se omogeniza bine. . Aceasta are rolul de a asigura rădăcinilor hrana necesară creșterii  și ramificării. În această galeată vom face mocirlirea înainte de plantare, adică vom introduce rădăcinile în găleată, după care le scoatem și punem pomul la locul definitiv. 
       Groapa se sapă la o adâncime de 60 cm și trebuie să aibă un diametru de 50 cm. Primul rând de pământ, săpat cu hârlețul, se pune într-o parte a gropii iar apoi restul pământului scos din groapă se așează separat. La plantare, pământul săpat prima dată(cel de la suprafața) se așează pe fundul gropii și se continuă apoi cu pământul scos de pe fundul gropii.
     Mărunțirea și amestecarea pământului neintrodus în groapă cu o lopată a€“ două de gunoi de grajd bine putrezit și dacă doriți și aveți de unde procura puteți pune și circa 100 de grame de azotat de amoniu.
    Executarea în jurul tutorelui a unui mușuroi de 20 a€“ 30 cm lățime pe care se vor așeza rădăcinile cât mai răsfirat. Cu ajutorul scândurii de plantat se face controlul adâncimii de plantare a pomului și așezarea pomului în partea de nord, nord-vest sau vest a tutorelui, cu cepul în partea opusă tutorelui.

      În cazul plantării pe versanți , unde se produce eroziunea solului , pomii trebuie plantați mai adânc cu 2-3 cm față de nivelul solului. Pomii altoiți pe portaltoi vegetativi se pot planta cu 3- 5 cm mai adânc pentru că emit ușor rădăcini noi. Punctul de altoit trebuie să fie afară însă, la piciorul pantei și pe terenurile cu exces de umiditate în anumite perioade ale anului , pomii trebuie plantați cu 5 a€“ 10 cm mai sus decât nivelul solului.
      Odată fixat pomul în poziția pe care trebuie să o ocupe după plantare, el este ținut strâns de tutore de către un muncitor, sau de un ajutor care îl luați să va ajute la plantare, iar cel de-al doilea trage pământul reavăn și mărunt în groapă și-l îndeasă cu mâna printre rădăcini. 
       După ce rădăcinile au fost bine acoperite cu pământ , acesta se calcă ușor cu piciorul de-a lungul rădăcinilor, de la periferia gropilor către centru. Se face apoi în jurul pomului o copcă și se toarnă 2- 3 găleți de apă. După ce apa s-a infiltrat în sol se strânge pământ în jurul pomului sub formă de mușuroi de 40 a€“ 50 cm înălțime , baza mușuroiului trebuie să depășească cu circa 10 cm marginile gropii.
       După plantare pomii se leagă provizoriu de tutore, făcând o legătură largă care să permită lăsarea pomului în jos o data cu așezarea pământului în groapă.
      La 3- 4 săptămâni de la plantare, când pământul s-a așezat , se face legatul definitiv al pomilor și scurtarea tutorelui. Înălțimea la care se scurtează tutorele trebuie să fie cu 8- 10 cm sub locul de inserție al primei ramuri din coroană. După scurtare vârful tutorelui se rotunjește cu briceagul pentru a nu produce răni în punctele de atingere cu pomul.
      Pentru legatul pomilor de tutore se folosesc diferite materiale : răchită, benzi din material plastic, fâșii de cauciuc, sfoară. La un pom se fac 1- 2 legături funcție de înălțimea trunchiului. Cel mai bun sistem de legătură este în formă de 8 culcat.
      Lucrarea cu care se încheie plantarea în cazul în care se face toamnă, este învelirea trunchiului împotriva rozatoarelor. În acest scop se pot folosi diferite materiale: trestia, papură, tulpini de floarea soarelui, plasă de sârmă sau plastic, șipci de lemn sau suporți de plastic gata confecționați ce îi puteți găsi de cumpărat la centrele de grădinărit.
      Dacă în zonă s-au mai produs înghețuri timpurii sau iernile sunt lungi, reci și uscate (fără zăpada), este bine că în jurul tulpinii să fixați un strat de paie, frunze uscate, tulpini   de floarea soarelui, nuiele, trestie sau coceni de porumb. Acest strat are un dublu rol, apăra pomul de îngheț dar și de rozătoarele care îi pot roade tulpina.
      Pomii se scurtează primăvara, această operație urmând să fie executată cu ocazia tăierilor de proiectare a coroanei. În mod obișnuit, vergile se scurtează la 60-80 cm, iar pomii cu ramuri anticipate la aproximativ 100-120 cm, păstrându-se acele ramuri care vor fi folosite la formarea primelor elemente ale coroanei.