Straturi inaltate

...sau raised beds...

     O noua incercare de a scoate tara din criza si de a ne apropia de sfaturile permaculturii cu ajutorul straturilor inaltate....

 Dimensiuni "lada" - 1m pe 2m si inaltime de 38-40cm, functie de latimea scandurilor.

 Toata "increngatura" si resturile lemnoase din fundal vor fi puse in gropi.

 "Groapa" de 1m pe 2m, adanca de 35-40cm.

 Nu stiu cum se face, ca nu ne-a ramas destul pamant ca sa reumplem straturile inaltate...

 Folie polietilena latime 2m, lungime 4m si grosime 0,16mm.

 Arcele din teava de pexal de 18mm taiate la 2m lungime.

 Clema de prindere folie la capat

 Protectie la capatul "coamei" ca sa nu sparga folia, cu banda izolatoare.

 Cleme de pridere arce, din coltar pentru rigips, clemele "adevarate" avand costuri ce depaseau bugetul de criza...

   Pana le-am terminat si pe ultimele doua, ridichile semanate in primele patru straturi inaltate au si rasarit.
Sa speram ca "productiile" de legume vor fi mari, altfel cred ca ne-am ales cu o noua meserie, cea de "gropari" cu experienta.
    S-aveti spor si vreme buna la seminte si rasaduri!

Cotet de gaini

...sau chicken wire coop ...

     Conform zicalei "orasanul s-a nascut la sat" iata ca am finalizat un nou proiect care sa ne apropie de origini, sa ne ajute sa mancam ecologic si sa ne mai salveze din "marea criza financiara".
     Cu cheltuieli minime si putina munca, am "edificat" un mic cotet de gaini (5 -6 suflete). Toate materialele sunt din recuperari care trebuiau aruncate la gunoi, singura "cumparatura" fiind o placa de OSB de 9mm.

 Hranitoare din tabla, scandura si parchet laminat, baza din tabla se continua prin gard inca vreo 5 cm si are margini de 2 cm, ca o tava.

 Decupaje pentru iluminare interioara si ventilatie naturala(la iarna se vor acoperi cu geam de sticla).

 "Cuibarele" pentru ouat (vedere din interor)

  "Cuibarele" (vedere din exterior)

 

 Ambele cuibare au fost niste dulapioare verticale scoase din uz

   Cred ca se intelege din poze ca nu se intra in "tarc" decat pentru curatenie, din exterior se "culeg" ouale si se administreaza hrana si apa.
Totul e acoperit cu coli ondulate de azbociment recuperate.
    Asteptam locatarele si inceperea productiei, ca sa scoatem tara din criza...

Rasaduri - etichete si marcatori

   ... sau stick plant markers ...

    Daca tot a inceput sezonul la semanat si pentru ca unii dintre noi s-ar putea sa nu mai aiba "spatiu de stocare" in memorie, cred c-ar fi bine sa ne pregatim din timp niste etichete sau marcatori, pentru rasadurile pe care le vom face. Se pot folosi si pentru straturile semanate direct in gradina.

Deci fiti ecologici, reciclati pe cat posibil ceea ce nu va mai trebuie.

Rasaduri in alveole ecologice

   De cativa ani folosesc pentru rasaduri carora nu le place sa fie repicate (castraveti etc.) alveole "handmade", facute din tuburi de la hartia igienica sau de la prosoapele de bucatarie.
Daca le pun un tavite, pe un pat de ziar(2,3 file) si apoi le umplu cu pamant, nu mai au nevoie de nici un "fund" la baza, pamantul se va tasa si radacinile nu-l vor lasa sa cada atunci cand facem transplantarea in gradina sau in ghivece in cazul rasadurilor de flori.
     Am facut astfel de alveole si din tuburile de carton folosite la protectia tuburilor de neon si au rezistat destul de bine, taiate la 10cm lungime.

Deci fiti ecologici, reciclati pe cat posibil hartia si cartonul, plantutelor chiar le place.

Distribuitor de seminte

...sau seeds planter...

Am gasit cateva metode interesante de a usura si a micsora timpul de semanat in ladite sau alveole.

Dispozitivul de mai sus ar fi usor de bricolat, dintr-o cutiuta, cu 1, 2 sau 4 gauri pe lateral, in functie de distanta la care dorim sa "verse" cite o samanta. Si folosind capace cu dimensiuni diferite ale gaurilor, se pot utiliza pentru diferite tipuri de seminte.

La adresa http://carrotcache.com/innovations/tray-seeder/index.html se vede mai bine dispozitivul din ultima imagine.

Butasi - APA DE SALCIE

...sau WILLOW WATER...

În jurul anilor '70, începutul anilor '80, Dr. Makato Kawase, Ohio State University, a făcut unele cercetări pe compuşi rizogeni ce promovează înrădăcinarea şi a descoperit ceva ce noi cunoaştem azi sub numele de "apă de salcie". A lucrat cu specii de mesteacăn şi molid, specii ştiute că înrădăcinează greu din butaşi, cu sau fără ajutorul altor compuşi chimici. A conceput un extract din crenguţe de salcie (salcia fiind de la sine o foarte bună şi rapidă auto-rizogenă) şi a înmuiat mesteacanul şi molidul în acel extract. Şi bineinţeles, butaşii de mesteacăn şi molid au avut un mare grad de succes în înrădăcinare. Pentru un articol referitor la studiile lui se poate căuta:  Southern florist and nurseryman. South Florist Nurseryman Sept 11, 1981. v. 94 (26) p. 17-18, 23, 25, 29.

Din pacăte, Dr. K. a murit oarecum tânar şi studiile sale nu au fost continuate de alţi cercetători. Teoria lui consta în aceea că formare unor rădăcini adiacente era provocată de doi compuşi -- auxina (deja binecunoscută) şi al doilea, înainte de asta o substanţă necunoscută, pe care el a denumit-o "rhizocalina." Conceptul lui Kawase e acela ca această "rhizocalina" e o substanţă diferită, ce nu e din familia auxinei şi că planta are nevoie de ambele pentru a produce cu succes rădăcini adventive.

Pentru cei care vor să încerce această apă de salcie, iată reţeta de obţinere a ei:

1.      Culegeţi câteva ramuri  de salcie, de la aproape orice specie de salcie(Salix spp.), Salcia plângătoare (S. babylonica) e probabil cea mai populară. Ramurile trebuie să fie proaspăt culese, nu căzute la pământ. Orice tip de salcie conţine în mod natural, faţă de alte plante, un exces de acid indolebutyric, care este un stimulent natural de creştere a rădăcinilor.

2.      Tăiaţi ramurile de salcie cam de 3-5 cm lungime. Pentru 2 mâini de tăietură folosiţi aproximativ  4 litri de apă.

3.      Aşezaţi ramurile tăiate într-un vas larg şi turnaţi peste ele apă fiartă (cei aprox. 4 litri de apă), apoi acoperiţi vasul.

În acest moment, metodele variază între cei care o fac. Fie încălziţi apa până la punctul de fierbere sau puteţi să nu o încălziţi şi să o lăsaţi aşa, ca un ceai de plante pentru câteva zile, la temperatura camerei. În oricare din cazuri, când lichidul dezvoltă o culoare galbena-verzuie-maronie, cam ca un ceai mai slab, filtraţi materiile solide, păstrând lichidul.

4.      Lăsaţi preparatul să se răcească peste noapte. În acest timp, acidul indolebutyric se va elibera în apă. După răcire, puneţi soluţia obţinută într-un borcan/sticlă în frigider. Rezista in figider pentru cateva saptamani sau poate fi folosit imediat.

5.      Udaţi plantele cu acest “ceai”. Maceratul de tăietură de salcie,  adică acidul indolebutyric rezultat, va fi absorbit în sol. Acidul indolebutyric infuzat din scoarţă şi tulpini întăreşte rădăcinile şi inhibă funguşii şi bacteriile, prevenind şi alte boli.

6.       Când sunteţi gata să înrădăcinaţi butaşii, faceţi o tăietură proaspătă la baza butaşului şi puneţi-l în apa de salcie, ca o floare in vază. Lasaţi-i cateva ore acolo, aşa încât să absoarbă destulă apă de salcie în sistem. La sfârşitul timpului de înmuiere, se poate retăia un pic de la baza butaşului şi se pot aplica hormoni pe bază de auxină. Apoi treceţi la înrădăcinarea normală a butaşilor, cel mai bine folosind efectul de seră.