DIY - casă și grădină (31)- butasire Crizantema

CRIZANTEMA - BUTĂȘIRE 

  La butășirea crizantemelor trebuie să ținem cont de câteva reguli general valabile pentru butași.

  În primul rând, un butaș fără rădăcini nu este capabil de fotosinteză intensivă și de aceea nu țineți butașii în locuri însorite.

 În al doilea rând folosiți doar secatoare, cuțite perfect curate.

 În al treilea rând, odată ce ați tăiat butașul, acționți imediat. Sunteți la o prietenă și doriți un butaș? Puneți-l într-o pungă de polietilenă până acasă. Nu lăsați să se deshidrateze. Trebuie să așteptați până a doua zi, atunci păstrați butașii la întuneric, ideal într-o pungă în frigider la 4 grade C. Nu amânați butășirea.

  Crizantemele sunt foarte ușor de butășit dacă butașii sunt luați primăvara. 

Se iau butași de 10 cm din creșterea nouă. Este nevoie de pământ steril, chiar și în nisip merge. Căldură la picioare, cam de 20 grade și în 10 zile vor avea rădăcini. Folosirea unui hormon de înrădăcinare de tip Speedone sau Radistim 1 este indicată, însă nu este absolut necesară. Mențineți cald substratul și umiditatea în aer.

  De la crizantemele înflorite se pot lua butași și aceștia vor face rădăcini însă ceva mai dificil și cu ceva pierderi. Se iau butași de 15 cm, fără flori sau muguri, cu cât mai cruzi cu atât mai bine. Se curăță de frunzele bazale și se folosește hormon de înrădăcinare RADISTIM 1. Au nevoie de căldură la bază și de un substrat perfect steril. 

 Problema cu butașii de toamnă la crizanteme o reprezintă mucegaiurile. Crizantemele sunt sensibile la mucegaiuri și sunt foarte ușor afectate de mucegai. Dacă un butaș a fost afectat de mucegai aruncați-l rapid, altfel toți se vor contamina. Odată ce au făcut rădăcini vor trebui păstrați la temperaturi mai scăzute și un mediu mai uscat, pe perioada iernii.

Singurul avantaj al butașilor toamna este faptul că se găsesc o gramadă de crizanteme în comerț și/ sau cele din grădinile prietenior pot fi identificate ușor. Însă clonele obținute sunt de slabă calitate.

Cât despre butașii de primăvară? Sunt cei mai indicați și floriștii cresc crizanteme doar din butași de primăvara. O crizantemă din butași de primăvara va produce flori de o calitate mai bună decât planta mamă. Apoi prin butășire crizantemele mama vor fi rotite și bolile care sunt legate de pământ vor fi diminuate.

  Doriți să vă sporiți stocul de crizanteme fără a avea în vedere înflorirea în anul 1? Adică vreți să vă faceți un stoc de plante mamă?
  Atunci puteți continua să luați butași din primăvară până la solstițiul de vară. Crizantemele sunt plante fotoperiodice, adică își reglează ciclul de viață după lungimea orelor de lumină. După solstițiul de vară plantele vor continua să se se dezvolte, însă odată cu scăderea duratei zile planta va începe pregătirea pentru înflorire. După solstițiu ramificațiile laterale vor deveni mai lemnoase și vor face butașii mai puțin buni. Apoi transplantarea va trebui să aibă loc în timp util pentru ca plantele să stabilească bine și să reziste pe timpul sezonului rece.

 Pentru a obține crizanteme cu corole cât mai mari, acestea se ciupesc de vârfuri, de două-trei ori pe an, cam prin mai, iunie și august, dacă vrem să avem flori în octombrie.

Butasi de trandafiri

sursa: http://livegreen4ever.weebly.com

Inmultirea butasilor de trandafirii cu ajutorul cartofilor...

Am gasit pe net, o persoana care iubeste foarte mult trandafirii si are o gradina cu flori  impresionanta. El a postat pe internet(in limba engleza), o modalitate mai neconventionala si mai deosebita de inmultire a butasilor de trandafir.

La inceputul articolului Kris ne spune cam asa:

"- Înmulțire trandafirilor, cu ajutorul butașilor este usoara...secretul reusitei... sunt cartofi! Înainte de plantarea butașilor, împinge capătul de jos al butasului într-un cartof obisnuit. Cartoful pastreaza umezeala constanta in jurul butașilor, pana ce acestia se dezvolta radacini. Pare o nebunie... dar toti trandafirii din gradina i-am obtinut folosind metoda aceasta, deci este o dovadă că funcționează. Încercați si voi și să ne spuneti cum v-ati descurcat."

---

Pasul 1

Cautati in gradina voastra un loc mai ferit, care este cat mai umbros, pe toata perioada zilei. Sapati un șanț sau o groapa, adanca de aproximativ 15 cm. In groapa puneti nisip fin aproximativ 5-6 cm.

Pasul 2
Se alege o tulpina de la un trandafir - de grosimea unui creion - pe care doriți să o inmultiti. Lemnul trebuie sa fie cat mai drept(nu îndoit), maturizat(se spune ca un butas de trandafir este maturizat in momentul in care se poate rupe un spin de pe tulpina fara a se desprinda coaja sau sa se rupa spinul) și tulpina aleasa sa fie cat mai tanara(recomandat ar fi sa fie crescuta in anul respectiv).

Pasul 3

Butasul trebuie sa aibe lungimea de aproximativ 23cm. Tăietura de la baza se face chiar sub un mugur(foarte important... viitoarea radacina a plantei se va forma din acel mugur de la baza). Apoi se îndepărtează frunzele și spini din jumătatea de jos. Se pot lăsa doua frunze in partea cea mai de sus, dar eu am indepartat toate frunzele de pe butasi mei.

(4) Se introduce butasul impreuna cu cartoful in groapa anterior amenajata si se urmareste ca viitoarea planta sa fie acoperita cu pamant doar de două-treimi, asigurându-vă că baza, care este in acest caz o reprezinta cartoful, este bine ingropata în nisipul fin. Nisipul din jurul cartofului, trebuie presat cu grija pentru a nu lasa goluri de aer pe langa acesta. La nivelul solului butasul trebuie sa ramana descoperit aroximativ 12-15cm.

Pasul 5

Peste nisip se pune pamant special pentru flori, sau pamant cat mai "gras" de culoare neagra, bogat in nutrienti, eventual daca aveti la indemana pamant amestecat cu gunoi de la animale. Se lucreaza cu grija la aceasta etapa pentru a nu deteriora butași. Păstrați umed pamantul din jurul butasilor, pe tot parcursul verii. Deja in noiembrie ar fi trebuit să aveti butasi cu radacina care sa fie gata pentru transplantare.

 

sursa: http://livegreen4ever.weebly.com

Butasi - APA DE SALCIE

...sau WILLOW WATER...

În jurul anilor '70, începutul anilor '80, Dr. Makato Kawase, Ohio State University, a făcut unele cercetări pe compuşi rizogeni ce promovează înrădăcinarea şi a descoperit ceva ce noi cunoaştem azi sub numele de "apă de salcie". A lucrat cu specii de mesteacăn şi molid, specii ştiute că înrădăcinează greu din butaşi, cu sau fără ajutorul altor compuşi chimici. A conceput un extract din crenguţe de salcie (salcia fiind de la sine o foarte bună şi rapidă auto-rizogenă) şi a înmuiat mesteacanul şi molidul în acel extract. Şi bineinţeles, butaşii de mesteacăn şi molid au avut un mare grad de succes în înrădăcinare. Pentru un articol referitor la studiile lui se poate căuta:  Southern florist and nurseryman. South Florist Nurseryman Sept 11, 1981. v. 94 (26) p. 17-18, 23, 25, 29.

Din pacăte, Dr. K. a murit oarecum tânar şi studiile sale nu au fost continuate de alţi cercetători. Teoria lui consta în aceea că formare unor rădăcini adiacente era provocată de doi compuşi -- auxina (deja binecunoscută) şi al doilea, înainte de asta o substanţă necunoscută, pe care el a denumit-o "rhizocalina." Conceptul lui Kawase e acela ca această "rhizocalina" e o substanţă diferită, ce nu e din familia auxinei şi că planta are nevoie de ambele pentru a produce cu succes rădăcini adventive.

Pentru cei care vor să încerce această apă de salcie, iată reţeta de obţinere a ei:

1.      Culegeţi câteva ramuri  de salcie, de la aproape orice specie de salcie(Salix spp.), Salcia plângătoare (S. babylonica) e probabil cea mai populară. Ramurile trebuie să fie proaspăt culese, nu căzute la pământ. Orice tip de salcie conţine în mod natural, faţă de alte plante, un exces de acid indolebutyric, care este un stimulent natural de creştere a rădăcinilor.

2.      Tăiaţi ramurile de salcie cam de 3-5 cm lungime. Pentru 2 mâini de tăietură folosiţi aproximativ  4 litri de apă.

3.      Aşezaţi ramurile tăiate într-un vas larg şi turnaţi peste ele apă fiartă (cei aprox. 4 litri de apă), apoi acoperiţi vasul.

În acest moment, metodele variază între cei care o fac. Fie încălziţi apa până la punctul de fierbere sau puteţi să nu o încălziţi şi să o lăsaţi aşa, ca un ceai de plante pentru câteva zile, la temperatura camerei. În oricare din cazuri, când lichidul dezvoltă o culoare galbena-verzuie-maronie, cam ca un ceai mai slab, filtraţi materiile solide, păstrând lichidul.

4.      Lăsaţi preparatul să se răcească peste noapte. În acest timp, acidul indolebutyric se va elibera în apă. După răcire, puneţi soluţia obţinută într-un borcan/sticlă în frigider. Rezista in figider pentru cateva saptamani sau poate fi folosit imediat.

5.      Udaţi plantele cu acest “ceai”. Maceratul de tăietură de salcie,  adică acidul indolebutyric rezultat, va fi absorbit în sol. Acidul indolebutyric infuzat din scoarţă şi tulpini întăreşte rădăcinile şi inhibă funguşii şi bacteriile, prevenind şi alte boli.

6.       Când sunteţi gata să înrădăcinaţi butaşii, faceţi o tăietură proaspătă la baza butaşului şi puneţi-l în apa de salcie, ca o floare in vază. Lasaţi-i cateva ore acolo, aşa încât să absoarbă destulă apă de salcie în sistem. La sfârşitul timpului de înmuiere, se poate retăia un pic de la baza butaşului şi se pot aplica hormoni pe bază de auxină. Apoi treceţi la înrădăcinarea normală a butaşilor, cel mai bine folosind efectul de seră. 

Inmultirea plantelor prin butasi

   Astazi din nou despre plante si cum putem sa ne "sporim" colectia sau sa o imbogatim cu noi exemplare.

La plante inmultirea poate fi:

     - sexuata, prin seminte, prezinta avantajul ca de la o singura planta se pot obtine un numar mare de seminte, dezavantaj: nu intotdeauna se transmit caracterelor parintilor la urmasi;

     - asexuata - inmultire vegetative.

     Deoarece conditiile de semanare si germinare sunt caracteristice fiecarei specii si nu pot fi tratate la modul general aici vom vorbi despre inmultirea vegetativa.

     Atunci cand cumparati seminte aceste ar trebui sa fie insotite de indicati privind conditiile de germinare: sol,umiditate, temperatura, lumina, etc.

Inmultirea vegetativa poate fi:

Naturala, realizata fara interventia omului si prezinta urmatoarele forme:     - stoloni     - drajoni     - lastari     - tulpini subterane           - rizomi           - bulbi           - tuberculi           - radacini tuberizate     - palante vivipare (muguri adventivi)

    Prin inmultirea vegatativa se vor obtine plante identice cu planta mama.

Artificiala, este inmultirea care are loc prin interventia directa a omului:

    - butasirea

    - marcotajul

    - diviziunea tufei

    - tulpini subterane

          - rizomi

          - tuberobulbi

          - bulbi

          - tuberculi

          - radacini tuberizate

1. Inmultirea vegetativa artificiala

Butasirea

    Este una dintre metodele cele mai des utilizate in inmultirea plantelor. Aceasta metoda se bazeaza pe proprietate plantelor de a dezvolta plante noi din organe sau fragmente de organe ca: frunza, tulpina, radacina, etc.

    Factori ce intervin in capacitatea de producere a radacinilor sunt:

        Varsta plantei mama - cu cat planta mama este mai tanara cu atat capacitatea sa de inmultire este mai mare.

        Lumina - are un rol activ in reusita butasirii dar acest rol este dificil de cuantificat. Zilele lungi favorizeaza inradacinarea.

        Nutritia - plantele mama correct ingrasate dau butasi care inradacineaza usor.

Clasificarea butasilor

Dupa natura organului prelevat:         - butasi de varfuri de lastar         - butasi de tronsoane de tulpina         - butasi de tronsoane de tulpini florale         - butasi de muguri         - butasi de frunze intregi         - butasi de fragmente de frunze         - butasi de radacina Dupa tipul tesutului:         - butasi erbacei         - butasi semilemnificati         - butasi lemnificati Dupa epoca de butasire:         - butasi de primavara         - butasi de vara - toamna

Realizarea butasilor

    Butasi din portiuni de tulpina - portiunile de tulpina trebuie sa fie de minim 5 cm si sa prezinte 2 - 3 noduri. Prin acest procedeu se pot inmulti: Dieffenbachia, Dracaena, Philodendron, Monstera, Colocasia.

    Butasi de varf de tulpina - se fac de 5 - 10 cm. Se prefera butasii mai scurti. Ei trebuie sa baiba minim 2-3 noduri. Secctiunea bazala se face prin taiere transversala, cu o lama, briceag, sau bisturiu imediat sub nod (1-2mm)

    In zona bazala pe o lungime de 2-3 cm se elimina frunzele. In cazul plantelor cu frunze mari se reduce o parte din suprafata foliara a frunzelor ce raman pe butas pentru a se reduce deshidratarea butasului prin transpiratie. La plantele cu frunze mari (ficus, aucuba) evapotranspiratia se reduce prin rularea limbului frunzei si nu prin reducerea lui. Se practicat la inmultirea speciilor de ficus

    Butasii de frunze se fac din frunze adulte dar nu foarte batrane. La frunzele petiolate se reduce petiolul la 2-3 cm.

    Butasii de fragmente de frunze, ca in cazul Begoniei (rex, credneri, etc.) trebuie sa posede o nervura principala. La alte plante se sectioneaza frunza in doua prin nervura principala (Streptocarpus hybridus). Butasi de Sansevieria se fac din bucati de frunza de 5-7 cm la care trebuie respectata polaritatea (radacina va aparea in partea de jos a butasului). Prin butasi de frunza se pot inmulti: Begonia, Sansevieria, Saintpaulia, Streptocarpus, Sinigia, Peperonia.

    Butasi de radacina - sunt reprezentati prin fragmente de radacina de circa 4 - 6 cm, care pusi in conditii optime de inradacinare, vor da indivizi noi. Prin aceasta metoda se pot inmultii: Marantha si Calathea

    Butasi de lastari de regula semilignificati, inmultire care se practica la majoritatea plantelor ierboase. Lastarii pentru efectuarea butasilor trebuie sa aiba 7- 10 cm la recoltare si aproximativ 5 -7 cm la fasonare, cuprinzand cel putin 2 - 3 noduri. La fasonare taierea se face imediat

sub nod .

 

Frunzele de la baza se elimina pe o lungime de 2 cm, iar restul frunzelor se reduc la jumatate pentru a micsora procesul de transpiratie in timpul inradacinarii. Prin aceasta metoda se pot inmultii: Cyperus, Pelargonium.

    Butasi de ramuri - procedeu practicat la plantele lemnoase, se realizeaza din ramuri anuale sau care au cel mult 2 ani, lungi de 18 -22 cm, taiate la 2 - 3 mm sub un mugure.

In aceasta categorie se intalnesc:

          Butasi realizati din ramuri simple: Hibiscus, Nerium, Aucuba

          Butasi cu calcai, se confectioneaza prin smulgerea lujerilor de 1 - 2ani de pe ramura mama, in asa fel ca la baza butasului sa se pastreze o portiune din lemnul ramurii din care s-a smuls. Se foloseste la inmultirea smochinului.

          Butasii cu carlig, sunt butasii care pastreaza la baza o portiune de 2 - 4 cm din ramura mama.

    Butasii plantelor cu latex (ficus, euphorbia) dupa taiere se tin timp de 25-30 minute in apa calda 35 grade C pentru a se evita obturarea vaselor conducatoaree prin coagularea latexului.

Stimularea inradacinarii butasilor

Inradacinarea butasilor poate fi facuta prin mai multe metode:

      - folosirea de solutii stimulatoare - vezi RADISTIM

      - iluminarea suplimentara in lunile de iarna - primavara

      - executarea de incizii bazale, inelare sau simple taieturi

   

 Substraturi pentru inradacinare

    Substratul de inradacinare trebuie sa aiba o buna porozitate pentru aer, capacitate de retinere a apei si sa fie perfect sanatos (steril). Se poate folosi ca substrat de inradacinare: perlitul, turba fibroasa, nisipul, singure sau in amestec. Apa se utilizeaza pentru butasii de leandru, ficus, cyperus, trandescantia, violeta de parma.

Factorii de mediu

Lumina

    La butasii erbacei lumina este necesara de la inceputul butasirii. Pentru butasi lemnificari lumina este necesara numai in momentul pornirii mugurilor de crestere, pana atunci butasi sunt tinuti la intuneric.
Temperatura

Genul si specia	Temperatura de inradacinare	Lunile in care se realizeaza butasirea
Azaleea indica	18 - 20	II - III; VII - IX
Begonia rex	20 - 22	I - XII
Colocasia	20 - 22	I - XII
Ficus elastica	24 - 25	III - IV
Hibiscus rosa-sinensis	16 - 18	II - IV; VIII - IX
Nerium oleander	20 - 22	III - V; VIII
Sainpaulia jonantha	22 - 24	II - III; VIII - IX
Sansevieria trifasciata	20 - 22	III - V

Umiditatea

    Deoarece butasul nu are radacini, nu poate absorbi apa care se pierde prin transpiratie. Pentru a limita deshidratarea si uscarea butasului trebuie diminuata transpiratia. Aceasta se face prin cresterea umiditatii relative din jurul butasului prin: pulverizarea cu apa, ceata artificiala, acoperirea constanta a frunzelor cu o pelicula de apa.

Aerisirea

    Este necesara oxigenarii spatiilor de inradacinare.

Marcotajul

Este o metoda mai intalnita la plantele de gradina dar se poate aplica si celor de apartament.

    Marcotajul reprezinta de fapt o butasire in care ramura nu se detaseaza de planta mama, decat dupa inradacinare. Se foloseste la plantele la care butasii nu inradacineaza sau inradacineaza greu cum ar fi speciile de Magnolia.

    Marcotajul terestru se aplica plantelor cu tulpini flexibile, uneori taratoare, pe care se formeaza radacini si lastari noi in portiunile care vin in contact cu pamantul. Plante ce se pot inmultii prin aceasta metoda: Ficus repens, Hedera, Philodendron, Gynura, Clematis.

    Marcotajul aerian este practicat la plantele care au tulpini si ramificatii rigide, ce nu pot fi curbate la nivelul pamantului: Ficus, Codiaeum, Dracaena, Schefflera, Aralia, Camelia, Nerium.

In acest caz, substratul de inradacinare este fixat cu ajutorul unui manson din folie de plastic in locul unde se doreste producerea radacinilor. Ca substrat se foloseste turba fibroasa sau muschi vegetal bine umezit. Pentru a favoriza producerea radacinilor pe zona respective se realizeaza incizii circulare sau fanta sub mugure, pe care se poate aplica o substanta stimulatoare (radistim)

Divizarea tufei

    O metoda de inmultire ce se aplca la plantele care cresc sub forma de tufa. Metada consta din scoaterea plantei din ghiveci si fragmentarea ei (de preferat cu mana) astfel incat fiecare bucata sa aiba cativa lastari si radacini. Plantele obtinute se planteaza la aceiasi adancime ca si planta mama. Cel mai buna perioada pentru realizarea acestei operati este primavara.

B. Inmultirea vegetativa naturala

Stoloni

    Stoloni sunt tulpini subtiri, flexibile, taratoare, pe care se formeaza rozete de frunze cu radacini la baza. Separarea rozetelor se poate face cand acestea au cateva frunze (4 - 6). Daca rozetele nu au radacini acestea se trateaza ca butasi sau se pot marcota. Prin stoloni se pot inmulti: Capsuni, Chlorophytum, Nephrolepsis, Saxifraga.

Drajoni

    Drajoni sunt lastari porniti din mugurii de pe radacina. Cand acesti lastari au suficiente radacini se desprind de planta mama si se planteaza. Aceasta metoda se poate folosi la: agave, bromelii, isoloma, palmieri.
Muguri adventivi

    Cateva specii de plante au insusire de a forma plantule mici din muguri adventivi situati pe pedunculul floral (Bryophyllum tubiflorum), pe marginea frunzei (Bryophyllum daigremontianum), pe nervura mediana (Asplenium viviparum). Cand acesti muguri ating o oarecare marime se desprind de pa planta mama si daca vin in contact cu pamantul cresc rapid si formeaza plante noi.

 

...Butasirea Crizantemelor in aceasta postare