Flori anuale din rasaduri

Creasta Cocosului - CELOSIA
Specii si varietati:

1. Celosia cristata (Creasta cocosului)Planta erbacee anuala cu talia de 15-60 cm, cu tulpina ramificata. Are frunzele petiolate, dispuse altern, de culoare purpurie, oval-alungite. Florile sunt mici dar in numar foarte mare si nu au valoare decorativa. Din acest punct de vedere importanta au bracteele colorate diferit (rosu, alb, roz sau galben) care stralucesc in soare, incepând din luna iunie pâna la caderea primei brume.

sursa foto:www.infogradina.ro

2. Celosia argentea var. plumosa
Planta cu talia de 30-70 cm, ramificata si cu inflorescente de culoare galbena sau rosie.
sursa foto:www.infogradina.ro
Aceasta planta poate fi cultivata in gradina (in grupuri), dar poate fi folosita si sub forma de flori taiate, ca buchete de vara sau ca buchete uscate in timpul iernii. Soiurile pitice se pot cultiva in ghivece sau jardiniere, pentru decorarea ferestrelor.
Se inmultesc prin seminte. Semanatul se face in ladite, in sere sau balcoane inchise, in substrat format din pamânt de frunze bine descompus si nisip in parti egale in luna februarie. Se repica atunci cand are doua frunze adevarate, in ghivece de 5-7 cm diametrul sau in cuburi nutritive.
Dupa zece mai se planteaza in loc definitiv, la distanta de 25-40 cm in functie de soi.
Se cultiva pe terenuri insorite. Plantele infloresc frumos si indelungat (din iulie pâna toamna), mai ales daca sunt cultivate in loc insorit, usor nisipos, bine ingrasat si daca in timpul vegetatiei se uda cu regularitate si se ingrasa suplimentar (1-2 ori pe luna).

Flori de paie - Imortele
Florile de paie sunt plante anuale, inalte de 60 -100 cm, bine ramificate. Frunzele sunt lanceolate si usor paroase. Florile, capitule de 3-4cm in diametru, sunt grupate terminal pe lastari. Florile pot fi de culoare alb, galben, oranj-roscat, roz deschis sau roz inchis, purpuriu si au aspect pergamentos, stralucitor, ca de paie.

sursa foto:www.alpinet.org
Planta este iubitoare de caldura si deci apreciaza locurile insorite, prefera pamantul bine drenat, dar mereu reavan. Putem asigura un sol potrivit, prin adaugare de compost si nisip.
Se seamana la sfarsitul lui martie in sera neincalzita sau in vase tinute la racoare. Semintele se acopera cu putin pamant. Germineaza destul de incet, dupa aprox. 2 saptamani. Odata ce plantutele sunt destul de dezvoltate se repica in ghivece individuale.
Rasadurile se planteaza la loc definitiv pe la mijlocul lunii mai, lasand un spatiu de 25 cm intre plante si randuri. La inceput se vor dezvolta mai greoi, deoarece au nevoie de caldura si de umiditate constanta, insa dupa ce s-au prins, nu mai necesita ingrijire speciala, decat udare si la nevoie afanarea pamantului.
Florile se culeg cand primele randuri de petale incep sa se distanteze de boboc, deoarece acestea continua sa se mai deschida dupa rupere. Daca le vei culege abia dupa deschiderea completa, dupa uscare vor avea un aspect trecut si vor fi mult mai fragile. Daca le-ai cules cu codita, strange-le in buchetele si atarna-le cu florile in jos sau daca ai cules doar capitulele, intinde-le pe o foaie de ziar la uscat intr-un loc umbrit si aerisit. Uscarea dureaza aproximativ 2-3 saptamani, dupa care se pastreaza ferite de praf , soare direct sau umezeala.
Pastrate corespunzator, imortelele rezista in buchete chiar si 2-3 ani.

Gura leului – Antirrhinum
de pe http://planteornamentale.wblog.ro/
Există câteva sute de soiuri de gura leului, cu flori diferit colorate (albe, roz, roşii, portocalii, galbene). De asemenea, după înălţimea plantelor, există soiuri înalte (80-90 cm), mijlocii (40-60 cm) şi pitice (20-25 cm). Soiurile înalte se folosesc şi ca flori tăiate, care se pot păstra 10-14 zile în glastre cu apă, iar cele mijlocii şi pitice se pot folosi la decorarea grădinilor a ferestrelor şi a balcoanelor. sursa foto:gradinamea.ro
Gura leului se înmulţeşte obişnuit prin seminţe. Semănatul se face primăvara (martie-aprilie), în răsadniţe sau în lădiţe. Răsadurile se repică o dată sau de două ori (ca răsadurile de legume), urmând ca plantarea pe straturi să aibă loc (după trecerea pericolului de cădere a brumei) la distanţe de 20-50 cm (în funcţie de talia soiului).
Infloritul începe în timpul verii (iunie-iulie) şi ţine până toamna.
Semănatul se poate face şi direct în grădină, la sfârşitul lunii aprilie, însă plantele respective vor înflori mai târziu.
Pentru a se obţine plante frumos înflorite, locul ales trebuie să fie însorit şi bine îngrăşat. Dacă timpul este secetos, se face udatul la intervale de 2-3 zile.
Ca lucrări speciale de îngrijire, la soiurile înalte se recomandă să se facă ciupitul plantelor, adică ruperea vârfurilor când ajung la înălţimea de 10-15 cm. Scopul acestei lucrări este provocarea unei ramificări mai bogate a plantei şi deci o înflorire pe o durată de timp mai lungă.
Pentru a obţine flori toamna târziu, sau în timpul iernii, se poate face o cultură forţată, semănatul realizându-se în lădiţe sau ghivece în perioada august-septembrie sau ianuarie-februarie. Plantatul acestor răsaduri se face în ghivece.


Ochiul boului — Callistephus
de pe http://planteornamentale.wblog.ro/
Florile acestei plante pot fi simple sau involte (bătute) de diferite culori: albe, roz, roşii, mov. Din punctul de vedere al formei florilor, soiurile de ochiul boului sunt diferite, având florile asemănătoare cu ale margaretei, bujorului, crizantemei.
După înălţime, ca şi la gura leului, se deosebesc soiuri înalte, mijlocii şi pitice. Cele înalte se pot folosi şi pentru flori tăiate, iar cele pitice se pot cultiva şi în ghivece.
sursa foto:www.roportal.ro
Inmulţirea acestei plante se face prin seminţe, primăvara, într-un mod asemănător cu cel arătat la gura leului. Acelaşi lucru se poate spune şi în ceea ce priveşte timpul, distanţele de plantare şi perioada de înflorire.
Trebuie reţinut că ochiul boului nu suportă îngrăşarea directă, cu gunoi proaspăt, deoarece acest lucru sensibilizează planta la boli. Este considerată o plantă iubitoare de apă, însă este necesar ca apa să nu băltească. Un alt amănunt în această privinţă: udarea să se facă numai dimineaţa sau seara, deci nu pe arşiţă.
Este bine ca în timpul vegetaţiei să se facă 1-2 îngrăşări cu îngrăşăminte chimice dizolvate în apă (3 – 4 g la 1 litru de apă) sau împrăştiate pe sol înainte de efectuarea prăşitului (pentru suprafaţa de 1 m2 se pot folosi circa 30 g azotat de amoniu şi 50 g superfosfat).
Pentru a se obţine flori de dimensiuni mari, este indicat să se îndepărteze o parte din bobocii laterali.

Saraturica - Limonium sinuatum
Este o planta anuala, frunzele ondulate, de aproximativ 15-20cm formeaza o rozeta la baza coletului. Infloreste pe tulpini ramificate, inalte de 50-70 cm. Florile apar pe varfuri grupate in buchetele.
sursa foto:annblogs.com
Culorile cele mai comune sunt: alb, galben, albastru, roz deschis, roz inchis, mov, dar exista si soiuri cu flori de culoarea piersicii sau ciorchini pestriti, albastru cu alb sau roz cu alb.
Se cultiva din seminte, iar semanarea se face in februarie-martie in sera sau rasadnite, temperatura optima de germinare fiind de 16 grade.
Germineaza in 7-14 zile. Pentru o dezvoltare buna de la inceput, plantutele necesita racoare, 13-15 grade. Rasadurile se planteaza la loc definitiv abia prin mai-iunie, dupa ce au fost aclimatizate in prealabil, la o distanta de 30 cm intre plante.
Saraturica este o planta nepretentiosa care necesita ingrijire minima fiind mare iubitoare de soare si caldura, creste practic pe orice tip de sol cu drenaj bun. Nu are nevoie de multa apa, din contra, excesul de apa ii dauneaza. Nu are nevoie de fertilizatori.
Infloreste toata vara si toamna pana la primele geruri. Este potrivita si pentru cultivarea in stratul de flori, printre alte plante anuale sau perene. Pentru a fi folosite ulterior ca si flori uscate, spre deosebire de florile de paie, inflorescentele de limonium se taie atunci, cand sunt desfacute complet. Pentru buchete proaspete se culeg putin mai timpuriu, inainte de maturizare completa. Un alt atu este faptul ca tulpinile cu flori apar treptat si nu toate deodata. Astfel, planta inveseleste pe timp indelungat gradina si permite o recoltare repetata.
Pentru uscare, se taie tulpinile aproape de baza, se leaga in buchete si se atarna la uscat cu florile in jos, la umbra, intr-un spatiu uscat si bine aerisit.

Gălbenelele – Calendula
Această plantă cu flori galbene-portocalii, pe lângă efectul decorativ, are şi întrebuinţări în medicină. Este o plantă puţin pretenţioasă în privinţa climei şi a solului. Poate fi cultivată şi în zone mai reci. Gălbenelele înfloresc totuşi mai abundent în locuri însorite. Florile pot dura din iunie-iulie, până toamna, având înălţimea de 30-40 cm.
sursa foto:www.utilecopii.ro
Există si soiuri de gălbenele cu flori bătute. Florile se pot păstra bine în apă (ca flori tăiate). Inmulţirea se face prin seminţe care se seamănă direct în grădină, primăvara (luna aprilie) sau încă din toamnă (septembrie-octombrie). In acest ultim caz, înflorirea are loc mai de timpuriu, însă este bine să se ia măsuri de protejare a tinerelor plante peste iarnă.
Dacă plantele sunt prea dese, se răresc la o distanţă de circa 40 cm între ele. Plantele rezultate în urma răritului se pot replanta în alt loc. Din seminţele scuturate pot apărea în anul viitor noi plante (prin autoînsămânţare).

...Butasirea Crizantemelor in aceasta postare ...si inmultirea plantelor prin butasi la inmultirea plantelor