Lucrari de intretinere la prun

    Am găsit un articol foarte interesant și util despre lucrările de întreținere caracteristice prunului și cred că ar fi util și altor iubitori de pomicultură.

articol preluat de pe http://www.bursaagricola.ro:

Lucrari de intretinere caracteristice prunului

I.                   Tendinta naturala de formare a coroanei 

Caracterul cresterii partii aeriene a pomului este determinat genetic, variind destul de mult in functie de soi. In primii ani de viata, prunul creste repede, formand lastari lungi, uneori foarte lungi si subtiri.

In functie de soi, coroana poate avea forma sferica sau globuloasa (Rivers timpuriu, Pitestean, Centenar, Agen, Pescarus), sferic-turitita (Vanat de Italia, Stanley, Gras romanesc), piramidala (Tuleu gras, Tuleu dulce, Vanat Romanesc, Silvia), invers piramidala (Renclod Althan, Anna Spath, Albatros) si fusiforma (Record).

Unghiul de ramificare a elementelor structurale ale coroanei este de pana la 45 de grade la soiurile cu coroana piramidala si de 50-75 de grade la cele cu coroana globuloasa. La soiul Tuleu gras, unghiul mic de ramificare constituie una din cauzele frangerii si dezbinarii ramurilor.

Desimea coroanei pomilor este determinata de gradul de ramificare a elementelor de schelet si semischelet. Unele soiuri au coroana rara, ramificand slab (Rivers timpuriu, Vanat de Italia, Stanley), iar altele au ramificare puternica, realizand coroane dese (Vanat romanesc, Superb) care se impune aplicara cu regularitate a taierilor de intretinere, in vederea obtinerii unor productii de calitate superioara.

Capacitatea de a emite lastari anticipati este mai mare la unele soiuri (Tuleu gras, Vavat romanesc, Stanley, Agen), in special in perioada de tinerete, particularitatea pe care se bazeaza formarea mai rapida a coroanei si grabirea intrarii pomilor pe rod.

II.                Forme de coroana recomandate pentru prun 

Corelata cu particularitatile biologice ale prunului, forma de coroana aleasa trebuie sa corespunda tendintei naturale de crestere a soiurilor, pentru ca realizarea ei sa necesite o tehnica simpla si cat mai economica.

Pentru prun se recomanda urmatoarele forme de coroana: piramida neetajata, piramida mixta, vasul ameliorat aplatizat, vasul intarzaiat, palmeta etajata cu bratele oblice, fusul subtire.

In gradinile populatiei, prunul se conduce usor sub forma de piramida si vas.

Deoarece prunul in primii ani dupa plantare formeaza cresteri vegetative lungi si subtiri, pentru asigurarea ramificarii, in vederea obtinerii unui schelet corespunzator si bine cosolidat, se impune aplicarea  lucrarilor “in verde” (ciupirea si suprimarea lastarilor, dirijarea unghiului de crestere). La formele de coroana globuloase, prin ciupirea lastarilor de prelungire, la nivelul deramificare, se obtin ramuri de ordin superior, din lastarii anticipati, scurtandu-se timpul de formare cu 1-2 ani. Pentru a nu intarzzaia intrarea pomilor pe rod, nu trebuie sa se aplice taieri severe, in scopul respectarii parametrilor carcateristici formei de coroana, iar la soiurile mai tardive, o data cu formarea coroanei, se va stimula aparitia ramurilor pe rod.

Fiind o specie productiva, dar avand ramurile cu lemnul relativ fragil, pentru sustinerea rodului necesita formarea unui schelet puternic, bine ramificat, ceea ce se realizeaza prin respectarea dimensiunilor caracteristice formei de coroana proiectate.

III.             Taierea de productie 

Taierea de fructificare la prun se aplica in mod diferentiat in functie de varsta pomilor, sistemul de cultura, destinatia productiei, conditiile ecologice, particularitatile biologice ale soiurilor, tipul de fructificare s.a.

La pomii tineri, aflati la inceputul perioadei de rodire, se procedeaza la imbinarea taierii de formare a coroanei cu cea de fructificare, intervenindu-se mai mult prin operatii de rarire a ramurilor si cat mai putin prin scurtari. Elementele de semischelet raman sa creasca liber 4-5 ani, pentru a se ramifica si garnisi cu formatiuni fructifere. In primii 2-3 ani de productie, prunul nu necesita aplicarea unei taieri speciale de fructificare, deoarece ramurile pe rod fiind tinere au capacitatea ridicata de diferentiere. In cazul in care cresterile anuale terminale si subterminale diferentiaza mugurii floriferi pe toata lungimea (Stanley, Tuleu gras), se recomanda scurtarea lor cu 1/3 sau ½. Cand mugurii floriferi sunt amplasati spre varf, ramurile se lasa intregi, pentru a garnisi zona bazala si mediana, urmand a fi scurtate in anul urmator.

In timpul perioadei de rodire, cand se constata diminuarea vigorii de crestere a pomilor, iar formatiunile fructifere sunt puternic ramificate si in curs de epuizare, se impune ca odata cu taierea de intretinere sa se aplice si cea de fructififcare. Aceasta are ca obiectiv normarea incarcaturii de muguri floriferi, intinerirea ramurilor de semischelet si de rod, precum si stimualarea cresterilor egetative. Prin taieri de reductie si simplificare se cauta sa se mentina o anumita structura de 2-3 ani, capabila sa asigure fructe mari si de calitate superioara, in conditiile realizarii anuale a unui numar de 150-200 lastari pe pom, cu lungime de peste 35-40 cm fiecare.

Pentru aceasta se efectueaza scurtarea ramurilor de semischelet mai in varsta de 4-5 ani, pentru reintinerire, cat si a celor tinere (mai lungi de 40-50 cm) supraincarcate cu formatiuni de rod. Ramurile situate dedesubtul sarpantelor se suprima, deoarece fiind umbrite si mai slab hranite, produc fructe putine si de calitate inferioara.

Cultura moderna a prunului este de neconceput fara aplicarea taierilor diferentiat, in functie de destinatia recoltei. Astfel, in cazul plantaiilor care produc fructe pentru consum in stare proaspata sau pentru deshidratare, se impune aplicarea unor taieri minutioase si riguroase, vizand eliminarea lemnului imbatranit, pe care s-au obtinut 23 recolte, stimularea cresterii de noi lastari si obtinerea de noi formatiuni fructifere situate pe lemn tanar.

Prin taieri trebuie sa se asigure fructe mari, uniform si intens colorate. Bogate in zaharuri  si substanta uscata.

In zonele mai secetoase, in livezile fara posibilitati de irigare, se vor prcatica taieri mai severe pentru a stimula cresterea. Cand toti factorii climatici sunt in limite optime, taierile vor fi moderate.

Dupa cum s-a precizat, taierea se aplica diferentiat, in functie de soi, resectiv tipul de fructificare. Astfel, soiurile Stanley, Centenar si Silvia rodesc preponderent pe buchete de mai, care se formeaza direct pe sarpante sau subsarpante. Buchetele fructififca mai multi ani, se ramifica puternic, dar cu timpul se epuizeaza si rodesc numai pe zonele terminale tinere, fructele obtinute fiind mici si de calitate inferioara.  La aceasta grupa de soiuri prin taierea de fructificare se intervine atat asupra ramurilor de semischelet, cat si a celor de schelet, pocedandu-se la reductia periodica pe lemn de 3-4 ani, cat si la inlocuirea celor debilitate si degarnisite, cu altele noi, capabile sa asigure formatiuni de rod tinere, viguropase si productive. Pararel cu scurtarea ramurilor se schelet si semischelet se raresc buchetele de mai la 8-10 cm distanta unul de altul, se regeereaza ramificatiile fructifere imbatranite, eliminandu-se pana la ½ din volumul lor.

Alte soiuri (Agen, Tuleu gras, Vanat romanesc, Gras romanesc) rodesc pe ramuri buchet si ramuri mijlocii, pomii avand tendinta naturala de supraindesire a coroanei. Taierea de fructificare consta in simplificarea esalonata si periodica a ramificatiilor fructifere, intinerirea ramurilor de semischelet mai in varsta de 3-4 ani si inlocuirea anuala a 1/5 din numarul lor, eliminandu-se cele prea dese si epuizate. Reinnoirea ramurilor arcuite sub greutatea odului se face periodic, taindu-le in dreptul unei ramificatii mai viguroase, cu pozitie verticala, situata in zona de curbura. In 2-3 ani, noua ramificatie rodeste abundent, se arcuieste si ea, datorita rodului, si se regenereaza din nou, taindu-se cat mai scurt.

La soiurile care formeaza numeroase ramuri mijlocii si lungi, normarea incarcaturii se face prin rarirea acestora la 12-15 cm una de alta, prin eliminarea celor subtiri, cu pozitite descendenta, situate inzona umbrita a coroanei. Se evita scurtarea lor pentru a nu indeparta rodul. Ramurile mixte lungi, viguroase, la care mugurii floriferi sunt amplasati injumatatea bazala, se scurteaza cu 1/3 pentru a se garnisi terminal cu ramurii mijlocii si bazal cu buchete de mai si pinteni. In cazul in care s-a produs indesirea coroanei se procedeaza la scurtarea si rarirea ramurilor de semischelet si a ramificatiilor fructifere, care au asigurat 2-3 recolte.

In mod practic, pentru efectuarea taierii de fructificare se procedeaza in prealabil la o examinare atenta a coroanei, in scopul stabilirii interventiilor. Se apreciaza starea de echilibru intre procesele de crestere si diferentiere, evidentiata prin incarcatura de muguri de rod, lungimea si frecventa ramurilor anuale, situatia ramurilor de semischelet, respectiv repartizarea in cadrul coroanei, marimea znei degarnisite, varsta si gradul lor de arcuire. La pomii care prezinta cresteri vegetative mari (peste 60 cm lungime) si un numar redus de muguri floriferi (sub 15 buc/m liniar de ramura), ca urmare a unei taieri prea severe in anul precedent, se aplica o interventie usoara, care consta in rarirea ramurilor anuale viguroase. In cazul pomilor cu incarcatura mare de muguri de rod si cresteri anale de vigoare mica (sub 30 cm), taierile vor fi mai severe, intervenndu-se prin scurtarea tuturor ramurilor de semischelet, pentru stimularea cresterii vegetative si eliminarea excesului de muguri floriferi.

In situatia in care atat cretsrea cat si diferentiera sunt reduse, lastarii avand sub 20 cm lungime, formatiunile fructifere tinere fiind putine si de vigore slaba, iar incarcatura de muguri de rod mica, se poate aprecia ca pomul a fost suprasolicitat, epuizandu-se datorita productiei mari din anii anteriori, sau unei agrotehnici necorespunzatoare. Pentru restabilirea echilibrului de crestere-rodire, se efectueaza o taiere moderna, intervenindu-se atat asupra elementelor de schelet cat si a celor de semischelet si se aplica o tehnologie de intrtinere superiora (fertilizare, irigare, lucrare a solului).

IV.              Fertilizarea solului 

Avand din vedere starea de fertilitate naturala scazuta a solurilordestinate plantatiilor de prun, cat si cerintele relativ mari fata de continutul acestora de substante nutritie, fertilizarea devine o masura obligatorie pentru obtinerea de recolte superioare cantitati si calitativ.

In perioada de vegetatie, prunul inregistreaza cel mai mare consum de substante nutritive in timpul infloririi si legarii fructelor, la intarirea samburilor si diferentierea mugurilor  floriferi, cat si la intrarea fructelor in parga, ceea ce impune ca epoca de administrare a ingrasamintelor sa fie corelata cu aceste faze critice.

In general, ingrasamintele folosiote in cultura pomilor fructiferi au aceeasi aplicabilitate si in plantatiile de prun. Astfel, ingrasamintele organice: gunoiul de grajd, compostul, ingrasamintele verzi si mustul de balegar sunt bine valorificate la prun.

In functie de tipul de sol, prunul reactioneaza diferit, atat la ingrasamintele organice, cat si la cele chimice. Astfel, pe soiurile slab acide si neutre (aluvial, brun roscat), eficacitatea este mai mare la fertilizarea cu ingrasaminte chimice, in doze de 60-120 kg azot, 50-100 kg fosfor si 40-80 kg potasiu s.a./ha, iar pe soiurile acide, efectul maxim il au ingrasamintele organice sau organo-minerale in doze de 30 ha gunoi (o data la doi ani) si 40 kg N, 50 kg P₂O₅ si 40 kg K₂O s.a/ha. In literatura de specialitate se apreciaza ca de pe 1 ha prun cu 200 de pomi, la o productie de 15 t/ha, se extrag anual din sol 36 kg N, 11 kg P₂O₅, 50 kg K₂O si 33 kg CaO. Avand in vedere ca numai otreime din ingrasamintele adiministrate sunt asimilate de pomi, rezulta ca, orientativ, anual, inplantatiile pe rod, trebuie administrate 100-120 kg/ha N, 40-70 kg/ha P₂O₅ si 100-120 kg K₂O, iar la 3 ani, 30-40 t/ha gunoi de grajd.

In plantatiile pe rod, ingrasamintele se administreaza pe intreaga suprafata, iar ca moment de aplicare, ingrasamintele organice, cele cu P₂O₅ si K₂O si 1/3 din doza de N, se administreaza toamna. Restul dozei de azot se administreaza fazial, ½ primavara, inainte de pornirea in vegetatie, si ½ in iunie, in timpul cresterii intense a lastarilor si fructelor.

In perioada de vegetatie, ingrasamintele se incorporeaza in sol cu discul sau cultivatorul o data cu efectuarea lucrarilor de intretinere. In plantatiile pe rod se recomanda ca din 2 in 2 ani sa se efectueze scarificarea solului pe intervalul dintre randuri, ocazie cu care se incorporeaza, cu subsolierul, ingrasamintele fosfatice si potasice, greu solubile. In livezile de prun unde se iriga, ingrasamintele chimice se administreaza pe brazde dechise pentru udare.

La pomii rasleti, in gospodariile populatiei, inplantatiile unde solul se lucreaza numai in jurul pomilor, fertilizarea de baza se efectueaza toamna, ingrasamintele fiind incorporate o data cu mobilizarea solului.       

                       

Sursa: "Pomi fructiferi. Lucrarile de infiintare si intretinere a plantatiilor". Autori: Adrian Chita, Lenuta Chira, Florin Mateescu

 articol preluat de pe http://www.bursaagricola.ro: