Inmultirea plantelor prin butasi

   Astazi din nou despre plante si cum putem sa ne "sporim" colectia sau sa o imbogatim cu noi exemplare.

La plante inmultirea poate fi:

     - sexuata, prin seminte, prezinta avantajul ca de la o singura planta se pot obtine un numar mare de seminte, dezavantaj: nu intotdeauna se transmit caracterelor parintilor la urmasi;

     - asexuata - inmultire vegetative.

     Deoarece conditiile de semanare si germinare sunt caracteristice fiecarei specii si nu pot fi tratate la modul general aici vom vorbi despre inmultirea vegetativa.

     Atunci cand cumparati seminte aceste ar trebui sa fie insotite de indicati privind conditiile de germinare: sol,umiditate, temperatura, lumina, etc.

Inmultirea vegetativa poate fi:

Naturala, realizata fara interventia omului si prezinta urmatoarele forme:     - stoloni     - drajoni     - lastari     - tulpini subterane           - rizomi           - bulbi           - tuberculi           - radacini tuberizate     - palante vivipare (muguri adventivi)

    Prin inmultirea vegatativa se vor obtine plante identice cu planta mama.

Artificiala, este inmultirea care are loc prin interventia directa a omului:

    - butasirea

    - marcotajul

    - diviziunea tufei

    - tulpini subterane

          - rizomi

          - tuberobulbi

          - bulbi

          - tuberculi

          - radacini tuberizate

1. Inmultirea vegetativa artificiala

Butasirea

    Este una dintre metodele cele mai des utilizate in inmultirea plantelor. Aceasta metoda se bazeaza pe proprietate plantelor de a dezvolta plante noi din organe sau fragmente de organe ca: frunza, tulpina, radacina, etc.

    Factori ce intervin in capacitatea de producere a radacinilor sunt:

        Varsta plantei mama - cu cat planta mama este mai tanara cu atat capacitatea sa de inmultire este mai mare.

        Lumina - are un rol activ in reusita butasirii dar acest rol este dificil de cuantificat. Zilele lungi favorizeaza inradacinarea.

        Nutritia - plantele mama correct ingrasate dau butasi care inradacineaza usor.

Clasificarea butasilor

Dupa natura organului prelevat:         - butasi de varfuri de lastar         - butasi de tronsoane de tulpina         - butasi de tronsoane de tulpini florale         - butasi de muguri         - butasi de frunze intregi         - butasi de fragmente de frunze         - butasi de radacina Dupa tipul tesutului:         - butasi erbacei         - butasi semilemnificati         - butasi lemnificati Dupa epoca de butasire:         - butasi de primavara         - butasi de vara - toamna

Realizarea butasilor

    Butasi din portiuni de tulpina - portiunile de tulpina trebuie sa fie de minim 5 cm si sa prezinte 2 - 3 noduri. Prin acest procedeu se pot inmulti: Dieffenbachia, Dracaena, Philodendron, Monstera, Colocasia.

    Butasi de varf de tulpina - se fac de 5 - 10 cm. Se prefera butasii mai scurti. Ei trebuie sa baiba minim 2-3 noduri. Secctiunea bazala se face prin taiere transversala, cu o lama, briceag, sau bisturiu imediat sub nod (1-2mm)

    In zona bazala pe o lungime de 2-3 cm se elimina frunzele. In cazul plantelor cu frunze mari se reduce o parte din suprafata foliara a frunzelor ce raman pe butas pentru a se reduce deshidratarea butasului prin transpiratie. La plantele cu frunze mari (ficus, aucuba) evapotranspiratia se reduce prin rularea limbului frunzei si nu prin reducerea lui. Se practicat la inmultirea speciilor de ficus

    Butasii de frunze se fac din frunze adulte dar nu foarte batrane. La frunzele petiolate se reduce petiolul la 2-3 cm.

    Butasii de fragmente de frunze, ca in cazul Begoniei (rex, credneri, etc.) trebuie sa posede o nervura principala. La alte plante se sectioneaza frunza in doua prin nervura principala (Streptocarpus hybridus). Butasi de Sansevieria se fac din bucati de frunza de 5-7 cm la care trebuie respectata polaritatea (radacina va aparea in partea de jos a butasului). Prin butasi de frunza se pot inmulti: Begonia, Sansevieria, Saintpaulia, Streptocarpus, Sinigia, Peperonia.

    Butasi de radacina - sunt reprezentati prin fragmente de radacina de circa 4 - 6 cm, care pusi in conditii optime de inradacinare, vor da indivizi noi. Prin aceasta metoda se pot inmultii: Marantha si Calathea

    Butasi de lastari de regula semilignificati, inmultire care se practica la majoritatea plantelor ierboase. Lastarii pentru efectuarea butasilor trebuie sa aiba 7- 10 cm la recoltare si aproximativ 5 -7 cm la fasonare, cuprinzand cel putin 2 - 3 noduri. La fasonare taierea se face imediat

sub nod .

 

Frunzele de la baza se elimina pe o lungime de 2 cm, iar restul frunzelor se reduc la jumatate pentru a micsora procesul de transpiratie in timpul inradacinarii. Prin aceasta metoda se pot inmultii: Cyperus, Pelargonium.

    Butasi de ramuri - procedeu practicat la plantele lemnoase, se realizeaza din ramuri anuale sau care au cel mult 2 ani, lungi de 18 -22 cm, taiate la 2 - 3 mm sub un mugure.

In aceasta categorie se intalnesc:

          Butasi realizati din ramuri simple: Hibiscus, Nerium, Aucuba

          Butasi cu calcai, se confectioneaza prin smulgerea lujerilor de 1 - 2ani de pe ramura mama, in asa fel ca la baza butasului sa se pastreze o portiune din lemnul ramurii din care s-a smuls. Se foloseste la inmultirea smochinului.

          Butasii cu carlig, sunt butasii care pastreaza la baza o portiune de 2 - 4 cm din ramura mama.

    Butasii plantelor cu latex (ficus, euphorbia) dupa taiere se tin timp de 25-30 minute in apa calda 35 grade C pentru a se evita obturarea vaselor conducatoaree prin coagularea latexului.

Stimularea inradacinarii butasilor

Inradacinarea butasilor poate fi facuta prin mai multe metode:

      - folosirea de solutii stimulatoare - vezi RADISTIM

      - iluminarea suplimentara in lunile de iarna - primavara

      - executarea de incizii bazale, inelare sau simple taieturi

   

 Substraturi pentru inradacinare

    Substratul de inradacinare trebuie sa aiba o buna porozitate pentru aer, capacitate de retinere a apei si sa fie perfect sanatos (steril). Se poate folosi ca substrat de inradacinare: perlitul, turba fibroasa, nisipul, singure sau in amestec. Apa se utilizeaza pentru butasii de leandru, ficus, cyperus, trandescantia, violeta de parma.

Factorii de mediu

Lumina

    La butasii erbacei lumina este necesara de la inceputul butasirii. Pentru butasi lemnificari lumina este necesara numai in momentul pornirii mugurilor de crestere, pana atunci butasi sunt tinuti la intuneric.
Temperatura

Genul si specia	Temperatura de inradacinare	Lunile in care se realizeaza butasirea
Azaleea indica	18 - 20	II - III; VII - IX
Begonia rex	20 - 22	I - XII
Colocasia	20 - 22	I - XII
Ficus elastica	24 - 25	III - IV
Hibiscus rosa-sinensis	16 - 18	II - IV; VIII - IX
Nerium oleander	20 - 22	III - V; VIII
Sainpaulia jonantha	22 - 24	II - III; VIII - IX
Sansevieria trifasciata	20 - 22	III - V

Umiditatea

    Deoarece butasul nu are radacini, nu poate absorbi apa care se pierde prin transpiratie. Pentru a limita deshidratarea si uscarea butasului trebuie diminuata transpiratia. Aceasta se face prin cresterea umiditatii relative din jurul butasului prin: pulverizarea cu apa, ceata artificiala, acoperirea constanta a frunzelor cu o pelicula de apa.

Aerisirea

    Este necesara oxigenarii spatiilor de inradacinare.

Marcotajul

Este o metoda mai intalnita la plantele de gradina dar se poate aplica si celor de apartament.

    Marcotajul reprezinta de fapt o butasire in care ramura nu se detaseaza de planta mama, decat dupa inradacinare. Se foloseste la plantele la care butasii nu inradacineaza sau inradacineaza greu cum ar fi speciile de Magnolia.

    Marcotajul terestru se aplica plantelor cu tulpini flexibile, uneori taratoare, pe care se formeaza radacini si lastari noi in portiunile care vin in contact cu pamantul. Plante ce se pot inmultii prin aceasta metoda: Ficus repens, Hedera, Philodendron, Gynura, Clematis.

    Marcotajul aerian este practicat la plantele care au tulpini si ramificatii rigide, ce nu pot fi curbate la nivelul pamantului: Ficus, Codiaeum, Dracaena, Schefflera, Aralia, Camelia, Nerium.

In acest caz, substratul de inradacinare este fixat cu ajutorul unui manson din folie de plastic in locul unde se doreste producerea radacinilor. Ca substrat se foloseste turba fibroasa sau muschi vegetal bine umezit. Pentru a favoriza producerea radacinilor pe zona respective se realizeaza incizii circulare sau fanta sub mugure, pe care se poate aplica o substanta stimulatoare (radistim)

Divizarea tufei

    O metoda de inmultire ce se aplca la plantele care cresc sub forma de tufa. Metada consta din scoaterea plantei din ghiveci si fragmentarea ei (de preferat cu mana) astfel incat fiecare bucata sa aiba cativa lastari si radacini. Plantele obtinute se planteaza la aceiasi adancime ca si planta mama. Cel mai buna perioada pentru realizarea acestei operati este primavara.

B. Inmultirea vegetativa naturala

Stoloni

    Stoloni sunt tulpini subtiri, flexibile, taratoare, pe care se formeaza rozete de frunze cu radacini la baza. Separarea rozetelor se poate face cand acestea au cateva frunze (4 - 6). Daca rozetele nu au radacini acestea se trateaza ca butasi sau se pot marcota. Prin stoloni se pot inmulti: Capsuni, Chlorophytum, Nephrolepsis, Saxifraga.

Drajoni

    Drajoni sunt lastari porniti din mugurii de pe radacina. Cand acesti lastari au suficiente radacini se desprind de planta mama si se planteaza. Aceasta metoda se poate folosi la: agave, bromelii, isoloma, palmieri.
Muguri adventivi

    Cateva specii de plante au insusire de a forma plantule mici din muguri adventivi situati pe pedunculul floral (Bryophyllum tubiflorum), pe marginea frunzei (Bryophyllum daigremontianum), pe nervura mediana (Asplenium viviparum). Cand acesti muguri ating o oarecare marime se desprind de pa planta mama si daca vin in contact cu pamantul cresc rapid si formeaza plante noi.

 

...Butasirea Crizantemelor in aceasta postare