LUMINA - Cultura plantelor (2)

Relaţiile plantelor cu factorii ecologici: episodul 2, astăzi despre:

LUMINA

          Dintre factorii fizici, lumina, prin intensitate, lungimea de undă şi durată, are alături de temperatură o influenţă determinantă în creşterea şi dezvoltarea plantelor, în lipsa ei se produce fenomenul de etiolare (alungire).

          După felul de adaptare la intensitatea luminii deosebim:

          -plante heliofile, sau plante de lumină, care se dezvoltă foarte bine la lumina solară directă: Petunia, Verbena, Salvia, Phlox, Gladiolus, Pelargonium, Palmieri etc.;

          -plante sciofile, răspândite prin locuri umbrite şi semiumbrite formând o categorie mai redusă de plante decorative: Anemone, Convallaria, Hosta, plante decorative prin frunze (Begonia, Maranta, Ferigi).

          Măsurarea intensităţii luminii arată că în plin soare vara sunt 150.000 lucşi, iarna 50.000-700.000 lucşi, dar adesea iarna în Europa Centrală datorită nebulozităţii se înregistrează numai 5000-7000 lucşi. În sere şi apartamente această intensitate este şi mai diminuată, frecvent întâlnindu-se 1500 lucşi.

         

Necesarul de intensitate al luminii (Bossard, 1959)

Nr. Crt.	Genul	Intensitate (lucşi)
1	Fittonia	10000
2	Saintpaulia	11000
3	Anthurium	14000
4	Dracaena	20000
5	Ferigi	20000
6	Peperomia	20000
7	Orhidee	20000
8	Sinningia	20000
9	Sansevieria	30000
10	Cyclamen	40000
11	Palmieri	40000
12	Kalanchoe	50000

           

          Necesarul de intensitate al luminii, pentru plantele decorative, exprimat în lucşi, este cuprins între 40.000-50.000 pentru palmieri, Cyclamen etc., şi 10.000-11.000 pentru Saintpaulia, Fittonia.

          Cerinţele faţă de intensitatea luminii depind de faza de creştere şi dezvoltare a plantelor. În perioada de repaus, majoritatea plantelor, au nevoie de o reducere substanţială a intensităţii luminii, însoţită şi de reducerea celorlalţi factori: temperatura, apa.

          Plantele în plină vegetaţie, în faza de răsad, de înflorire, solicită lumină intensă, dar la plantele repicate, la transvazare, la plantarea răsadului şi a butaşilor înrădăcinaţi este necesară o reducere a intensităţii.

          Lipsa de lumină suficientă la plantele iubitoare de lumină stagnează vegetaţia şi înflorirea, excesul de lumină la plantele iubitoare de umbră este de asemenea dăunător, de exemplu: la Begonia, Saintpaulia, el duce la clorozarea frunzelor.

          Reacţia plantelor faţă de durata relativă a zilelor şi nopţilor se numeşte fotoperiodism. În lumea vegetală sunt în dependenţă de fotoperiodism numeroase procese fiziologice complexe, cum sunt: repausul mugurilor, căderea frunzelor, numărul şi mărimea celulelor, anteza, formarea bulbilor şi tuberculilor. Unele specii nu formează flori decât dacă sunt expuse, pentru o durată convenabilă, la o anumită lungime relativă a zilei şi nopţii, în cadrul ciclului de 24 ore.

          După cum formarea florilor depinde sau nu de fotoperioade se deosebesc plante: neutre şi sensibile la fotoperiodism.

          Plantele neutre pot fi afotice si foto aperiodice.

          -plantele afotice, sunt cele care au acumulat în bulbi sau seminţe materii de rezervă suficiente pentru formarea primordiilor florale în absenţa luminii, exemplu: Hyscinthus, Narcissus.

          -plantele fotoaperiodice, la acestea diferenţierea primordiilor florale nu sunt total independente de lumină, dar timpul şi locul diferenţierii florilor sunt indiferente faţă de fotoperioade. Ele au nevoie de 8 ore de iluminare zilnică, durată numită minim trofic, după care înfloresc oricare ar fi durata fotoperioadelor. Acestei grupe îi aparţin specii anuale, bisanuale şi perene.

     Plante sensibile la fotoperiodism, pot fi plante de zi lungă, zi scurtă şi intermediare.

          -plantele de zi lungă, durata de iluminare de care au nevoie acestea este de 14 ore şi chiar mai mult (tabelul 4.2).

          -plantele de zi scurtă, au nevoie de o durată de iluminare de cel mult 12 ore ziua.

          -plantele floricole indiferente: Cyclamen, Dianthus, Rosa, Pelargonium.

          Caracterul fotoperiodic al speciilor este legat de originea lor geografică, plantele de zi scurtă sunt răspândite în zonele tropicale şi subtropicale. Aceste specii cultivate în zone nordice înfloresc toamna sau dacă se scurtează artificial lungimea zilei ele pot înflori la începutul verii. Plantele de zi lungă sunt originare din regiunilie nordice şi temperate, cultivate în zone mai sudice, ele înfloresc mai târziu. De exemplu, planta de zi scurtă Kalanchoe blossfeldiana, cultivată în condiţii de zi lungă are creşteri vegetative, dar anteza nu are loc. Cultivată în condiţii de zi scurtă, creşterile vegetative sunt reduse frunzele sunt mai mici, dar înfloreşte abundent (Phillips I.D., 1978 citat de Atanasiu L.).

Plante sensibile la fotoperiodism (după Bossard R.)

Plante de zi lungă	Plante de zi scurtă
Aster	Bugonia Gloire de Lorraine
Aechmea fasciata	Bougainvillea
Begonia tuberhybrida	Cactee
Calceolaria hybrida	Chrysanthemum indicum
Calendula officinalis	Cosmos
Callistephus chinensis	Grassula coccinea
Gladiolus	Euphorbia fulgens
Hortensia	Kalanchoe blossfeldiana
Lathyrus odoratus	E.pulcherrima
Lilium longiflorum	Freesia
Matthiola annue	Gardenia
Petunia	Tagetes erecta
Scabiesa	Zinnia mexicana
Sinningia hybrida

           
          Plantele indiferente, sunt într-o oarecare măsură indiferente faţă de durata luminii, la aceste plante (Dianthus, Rosa, Pelargonium, Cyclamen) inducţia florală este influenţată de fotoperiodism şi temperatuă, dar nu este controlată de acestea.

          Durata de iluminare poate fi reglată uşor în spaţii protejate, fie suplinind lipsa cu lumină artificială, fie reducând-o prin acoperirea plantelor.

          Acţiunea energiei radiante asupra plantelor depinde şi de compoziţia spectrală a radiaţiilor. Pentru dezvoltarea plantelor, din energia radiantă a soarelui, importanţă are domeniul radiaţiilor luminoase, unele din ele cu efecte fiziologice distincte. Din energia radiantă primită de o plantă 0,66% este folosită pentru fotosinteză, 48% pentru transpiraţie, 31% traversată prin frunze şi 19% reflectată în atmosferă. Radiaţiile luminii sunt absorbite în proporţie de 82%, în mod deosebit radiaţiile albastre şi roşii au influenţă asupra sintezei clorofilei, fotosintezei, creşterii vegetative, frânarea etiolării, fotoperiodismului.Acţiunea radiaţiilor este diferită cu etapa din dezvoltarea plantelor, în funcţie de care se recomandă reducerea sau intensificarea fluxului radiaţiilor.

Schema orientativă privind acţiunea radiaţiilor

în vederea dezvoltării plantelor floricole

(dupa Sonea V.,1971)

1.Etapa de sămânţă -Starea de repaus (dormans) păstrarea la întuneric.

                   -Ieşirea din dormans-germinarea la lumină sau

                    intuneric în funcţie de fotosensibilitatea speciilor.

                   -Tratara cu radiaţii pentru poliploidie.

2.Etapa de plantulă -Lumină din spectrul care împiedică etiolarea rasadurilor.

                   -Aplicarea iluminatului artificial.

                   -Modelarea fluxului radiaţiilor prin umbrire etc.

                   -Butaşii puşi la înrădăcinat iniţial cu reducerea luminii apoi lumină sau iluminat artificial.

3.Etapa adultă florală -Lumină directă sau difuză în functie de specie, prin aplicarea  iluminatului artificial sau umbrire.

                   -Evitarea fenomenului de fotosaturaţie prin corelarea

                    cu ceilalţi factori apa etc.

                   -Evitarea fenomenului de compensaţie prin dirijarea

                    temperaturii în funcţie de luminozitate sau întuneric.

4.Etapa de înflorire -Aplicaţia fotoperiodismului în funcţie de cerinţele şi reproducere  speciilor faţă de durata zi-lumină, pentru diferenţierea organelor florale.

                   -Asigurarea cu radiaţii care favorizează formarea

                    pigmenţilor care dau coloritul specific florilor.

                   -Reducerea fluxului radiaţiilor pentru a evita

                    distrugerea pigmenţilor formaţi în petale.

Procedeele practice de corectare a luminii naturale sunt:

          -pentru culturile în câmp: alegerea expoziţiei favorabile, de preferat sudică, cu orientarea rândurilor N-S; efectuarea semănăturilor în perioadele favorabile creşterii şi dezvoltării fiecărei specii ca lungime a zilei; umbrire (cu tocuri de răsadniţe, folie de polietilenă etc); amplasarea culturilor în locuri umbrite sau însorite în funcţie de cerinţele speciilor;

          -pentru culturile în seră: orientarea serelor pe direcţia E-V; folosirea la construcţia serelor de schelete de susţinere cu profil redus, vopsite în alb; umbrirea serelor prin diferite sisteme (jaluzele, sticlă specială).

          În seră utilizarea iluminatului artificial se foloseşte pentru: intensitatea procesului de sinteză în anotimpul de iarnă pentru butaşi, răsaduri, plante tinere; efecte fotoperiodice (mărirea duratei de iluminare în zilele scurte pentru înflorirea plantelor de zi lungă); forţarea înfloririi; culturi speciale cu lumină artificială.
           După noile cercetări în domeniu s-a constatat că cea mai bună lumină artificială este cea de culoare albastră sau cea roşie.