La plante inmultirea poate fi:
-
sexuata, prin seminte, prezinta avantajul ca de la o singura planta se pot
obtine un numar mare de seminte, dezavantaj: nu intotdeauna se transmit
caracterelor parintilor la urmasi;
-
asexuata - inmultire vegetative.
Deoarece
conditiile de semanare si germinare sunt caracteristice fiecarei specii si nu
pot fi tratate la modul general aici vom vorbi despre inmultirea vegetativa.
Atunci
cand cumparati seminte aceste ar trebui sa fie insotite de indicati privind
conditiile de germinare: sol,umiditate, temperatura, lumina, etc.
Inmultirea
vegetativa poate fi:
Naturala, realizata fara interventia omului si prezinta
urmatoarele forme:
-
stoloni
-
drajoni
-
lastari
-
tulpini subterane
-
rizomi
-
bulbi
-
tuberculi
-
radacini tuberizate
-
palante vivipare (muguri adventivi)
|
Prin
inmultirea vegatativa se vor obtine plante identice cu planta mama.
Artificiala, este inmultirea care are loc prin interventia directa a
omului:
-
butasirea
-
marcotajul
-
diviziunea tufei
-
tulpini subterane
-
rizomi
-
tuberobulbi
-
bulbi
-
tuberculi
-
radacini tuberizate
- Inmultirea vegetativa artificiala
Butasirea
Este una
dintre metodele cele mai des utilizate in inmultirea plantelor. Aceasta metoda
se bazeaza pe proprietate plantelor de a dezvolta plante noi din organe sau
fragmente de organe ca: frunza, tulpina, radacina, etc.
Factori ce
intervin in capacitatea de producere a radacinilor sunt:
Varsta
plantei mama - cu cat planta mama este mai tanara cu atat capacitatea
sa de inmultire este mai mare.
Lumina
- are un rol activ in reusita butasirii dar acest rol este dificil de
cuantificat. Zilele lungi favorizeaza inradacinarea.
Nutritia
- plantele mama correct ingrasate dau butasi care inradacineaza usor.
Clasificarea butasilor
Dupa natura organului
prelevat:
-
butasi de varfuri de lastar
-
butasi de tronsoane de tulpina
-
butasi de tronsoane de tulpini florale
-
butasi de muguri
-
butasi de frunze intregi
-
butasi de fragmente de frunze
-
butasi de radacina
Dupa tipul tesutului:
-
butasi erbacei
-
butasi semilemnificati
-
butasi lemnificati
Dupa epoca de butasire:
-
butasi de primavara
-
butasi de vara - toamna
|
Realizarea
butasilor
Butasi
din portiuni de tulpina - portiunile
de tulpina trebuie sa fie de minim 5 cm si sa prezinte 2 - 3 noduri. Prin acest
procedeu se pot inmulti: Dieffenbachia, Dracaena, Philodendron, Monstera,
Colocasia.
Butasi
de varf de tulpina - se fac de 5 - 10
cm. Se prefera butasii mai scurti. Ei trebuie sa baiba minim 2-3 noduri.
Secctiunea bazala se face prin taiere transversala, cu o lama, briceag, sau
bisturiu imediat sub nod (1-2mm)
In
zona bazala pe o lungime de 2-3 cm se elimina frunzele. In cazul plantelor cu
frunze mari se reduce o parte din suprafata foliara a frunzelor ce raman pe
butas pentru a se reduce deshidratarea butasului prin transpiratie. La plantele
cu frunze mari (ficus, aucuba) evapotranspiratia se reduce prin rularea
limbului frunzei si nu prin reducerea lui. Se practicat la inmultirea speciilor
de ficus
Butasii
de frunze se fac din frunze adulte dar nu foarte batrane. La frunzele
petiolate se reduce petiolul la 2-3 cm.
Butasii
de fragmente de frunze, ca in cazul Begoniei (rex, credneri, etc.) trebuie sa
posede o nervura principala. La alte plante se sectioneaza frunza in doua prin
nervura principala (Streptocarpus hybridus). Butasi de Sansevieria se fac din
bucati de frunza de 5-7 cm la care trebuie respectata polaritatea (radacina va
aparea in partea de jos a butasului). Prin butasi de frunza se pot inmulti:
Begonia, Sansevieria, Saintpaulia, Streptocarpus, Sinigia, Peperonia.
Butasi
de radacina - sunt reprezentati prin fragmente de radacina de circa 4
- 6 cm, care pusi in conditii optime de inradacinare, vor da indivizi noi. Prin
aceasta metoda se pot inmultii: Marantha si Calathea
Butasi
de lastari de regula semilignificati,
inmultire care se practica la majoritatea plantelor ierboase. Lastarii pentru
efectuarea butasilor trebuie sa aiba 7- 10 cm la recoltare si aproximativ 5 -7
cm la fasonare, cuprinzand cel putin 2 - 3 noduri. La fasonare taierea se face
imediat
sub nod .
Frunzele
de la baza se elimina pe o lungime de 2 cm, iar restul frunzelor se reduc la
jumatate pentru a micsora procesul de transpiratie in timpul inradacinarii.
Prin aceasta metoda se pot inmultii: Cyperus, Pelargonium.
Butasi
de ramuri - procedeu practicat la plantele lemnoase, se realizeaza din
ramuri anuale sau care au cel mult 2 ani, lungi de 18 -22 cm, taiate la 2 - 3
mm sub un mugure.
In
aceasta categorie se intalnesc:
Butasi
realizati din ramuri simple: Hibiscus, Nerium, Aucuba
Butasi
cu calcai, se confectioneaza prin smulgerea lujerilor de 1 - 2ani de
pe ramura mama, in asa fel ca la baza butasului sa se pastreze o portiune din
lemnul ramurii din care s-a smuls. Se foloseste la inmultirea smochinului.
Butasii
cu carlig, sunt butasii care pastreaza la baza o portiune de 2 - 4 cm
din ramura mama.
Butasii
plantelor cu latex (ficus, euphorbia) dupa taiere se tin timp de 25-30 minute
in apa calda 35 grade C pentru a se evita obturarea vaselor conducatoaree prin
coagularea latexului.
Stimularea inradacinarii
butasilor
Inradacinarea butasilor poate fi
facuta prin mai multe metode:
-
folosirea de solutii stimulatoare - vezi RADISTIM
-
iluminarea suplimentara in lunile de iarna - primavara
-
executarea de incizii bazale, inelare sau simple taieturi
Substraturi pentru
inradacinare
Substratul
de inradacinare trebuie sa aiba o buna porozitate pentru aer, capacitate de
retinere a apei si sa fie perfect sanatos (steril). Se poate folosi ca substrat
de inradacinare: perlitul, turba fibroasa, nisipul, singure sau in amestec. Apa
se utilizeaza pentru butasii de leandru, ficus, cyperus, trandescantia, violeta
de parma.
Factorii
de mediu
Lumina
La butasii
erbacei lumina este necesara de la inceputul butasirii. Pentru butasi
lemnificari lumina este necesara numai in momentul pornirii mugurilor de
crestere, pana atunci butasi sunt tinuti la intuneric.
Temperatura
Temperatura
Genul si specia
|
Temperatura de
inradacinare
|
Lunile in care se
realizeaza butasirea
|
Azaleea indica
|
18 - 20
|
II - III; VII - IX
|
Begonia rex
|
20 - 22
|
I - XII
|
Colocasia
|
20 - 22
|
I - XII
|
Ficus elastica
|
24 - 25
|
III - IV
|
Hibiscus rosa-sinensis
|
16 - 18
|
II - IV; VIII - IX
|
Nerium oleander
|
20 - 22
|
III - V; VIII
|
Sainpaulia jonantha
|
22 - 24
|
II - III; VIII - IX
|
Sansevieria trifasciata
|
20 - 22
|
III - V
|
Umiditatea
Deoarece
butasul nu are radacini, nu poate absorbi apa care se pierde prin transpiratie.
Pentru a limita deshidratarea si uscarea butasului trebuie diminuata
transpiratia. Aceasta se face prin cresterea umiditatii relative din jurul
butasului prin: pulverizarea cu apa, ceata artificiala, acoperirea constanta a
frunzelor cu o pelicula de apa.
Aerisirea
Este
necesara oxigenarii spatiilor de inradacinare.
Marcotajul
Este o
metoda mai intalnita la plantele de gradina dar se poate aplica si celor de
apartament.
Marcotajul
reprezinta de fapt o butasire in care ramura nu se detaseaza de planta mama,
decat dupa inradacinare. Se foloseste la plantele la care butasii nu
inradacineaza sau inradacineaza greu cum ar fi speciile de Magnolia.
Marcotajul
terestru se aplica plantelor cu tulpini flexibile, uneori taratoare, pe care se
formeaza radacini si lastari noi in portiunile care vin in contact cu pamantul.
Plante ce se pot inmultii prin aceasta metoda: Ficus repens, Hedera,
Philodendron, Gynura, Clematis.
Marcotajul
aerian este practicat la plantele care au tulpini si ramificatii rigide, ce nu
pot fi curbate la nivelul pamantului: Ficus, Codiaeum, Dracaena, Schefflera,
Aralia, Camelia, Nerium.
In acest
caz, substratul de inradacinare este fixat cu ajutorul unui manson din folie de
plastic in locul unde se doreste producerea radacinilor. Ca substrat se foloseste
turba fibroasa sau muschi vegetal bine umezit. Pentru a favoriza producerea
radacinilor pe zona respective se realizeaza incizii circulare sau fanta sub
mugure, pe care se poate aplica o substanta stimulatoare (radistim)
Divizarea tufei
O metoda de
inmultire ce se aplca la plantele care cresc sub forma de tufa. Metada consta
din scoaterea plantei din ghiveci si fragmentarea ei (de preferat cu mana)
astfel incat fiecare bucata sa aiba cativa lastari si radacini. Plantele
obtinute se planteaza la aceiasi adancime ca si planta mama. Cel mai buna
perioada pentru realizarea acestei operati este primavara.
B.
Inmultirea vegetativa naturala
Stoloni
Stoloni
sunt tulpini subtiri, flexibile, taratoare, pe care se formeaza rozete de
frunze cu radacini la baza. Separarea rozetelor se poate face cand acestea au
cateva frunze (4 - 6). Daca rozetele nu au radacini acestea se trateaza ca
butasi sau se pot marcota. Prin stoloni se pot inmulti: Capsuni, Chlorophytum,
Nephrolepsis, Saxifraga.
Drajoni
Drajoni
sunt lastari porniti din mugurii de pe radacina. Cand acesti lastari au
suficiente radacini se desprind de planta mama si se planteaza. Aceasta metoda
se poate folosi la: agave, bromelii, isoloma, palmieri.
Muguri adventivi
Muguri adventivi
Cateva
specii de plante au insusire de a forma plantule mici din muguri adventivi
situati pe pedunculul floral (Bryophyllum tubiflorum), pe marginea frunzei
(Bryophyllum daigremontianum), pe nervura mediana (Asplenium viviparum). Cand
acesti muguri ating o oarecare marime se desprind de pa planta mama si daca vin
in contact cu pamantul cresc rapid si formeaza plante noi.
