Relaţiile plantelor cu factorii
ecologici: episodul 2, astăzi despre:
LUMINA
Dintre
factorii fizici, lumina, prin intensitate, lungimea de undă şi durată, are
alături de temperatură o influenţă determinantă în creşterea şi dezvoltarea
plantelor, în lipsa ei se produce fenomenul de etiolare (alungire).
După
felul de adaptare la intensitatea luminii deosebim:
-plante
heliofile, sau plante de lumină, care se dezvoltă foarte bine la lumina solară
directă: Petunia, Verbena, Salvia, Phlox, Gladiolus, Pelargonium, Palmieri
etc.;
-plante
sciofile, răspândite prin locuri umbrite şi semiumbrite
formând o categorie mai redusă de plante decorative:
Anemone, Convallaria, Hosta, plante decorative prin frunze (Begonia, Maranta,
Ferigi).
Măsurarea
intensităţii luminii arată că în plin soare vara sunt 150.000 lucşi, iarna
50.000-700.000 lucşi, dar adesea iarna în Europa Centrală datorită
nebulozităţii se înregistrează numai 5000-7000 lucşi. În sere şi apartamente
această intensitate este şi mai diminuată, frecvent întâlnindu-se
1500 lucşi.
Necesarul de intensitate al luminii
(Bossard, 1959)
Nr.
Crt.
|
Genul
|
Intensitate
(lucşi)
|
1
|
Fittonia
|
10000
|
2
|
Saintpaulia
|
11000
|
3
|
Anthurium
|
14000
|
4
|
Dracaena
|
20000
|
5
|
Ferigi
|
20000
|
6
|
Peperomia
|
20000
|
7
|
Orhidee
|
20000
|
8
|
Sinningia
|
20000
|
9
|
Sansevieria
|
30000
|
10
|
Cyclamen
|
40000
|
11
|
Palmieri
|
40000
|
12
|
Kalanchoe
|
50000
|
Necesarul
de intensitate al luminii, pentru plantele decorative, exprimat în lucşi, este
cuprins între 40.000-50.000 pentru palmieri, Cyclamen etc., şi 10.000-11.000 pentru
Saintpaulia, Fittonia.
Cerinţele
faţă de intensitatea luminii depind de faza de creştere şi dezvoltare a
plantelor. În perioada de repaus, majoritatea plantelor, au nevoie de o
reducere substanţială a intensităţii luminii, însoţită şi de reducerea celorlalţi
factori: temperatura, apa.
Plantele
în plină vegetaţie, în faza de răsad, de înflorire, solicită lumină intensă,
dar la plantele repicate, la transvazare, la plantarea răsadului şi a butaşilor
înrădăcinaţi este necesară o reducere a intensităţii.
Lipsa
de lumină suficientă la plantele iubitoare de lumină stagnează vegetaţia şi
înflorirea, excesul de lumină la plantele iubitoare de umbră este de asemenea
dăunător, de exemplu: la Begonia, Saintpaulia, el duce la clorozarea frunzelor.
Reacţia
plantelor faţă de durata relativă a zilelor şi nopţilor se numeşte
fotoperiodism. În lumea vegetală sunt în dependenţă de fotoperiodism numeroase
procese fiziologice complexe, cum sunt: repausul mugurilor, căderea frunzelor,
numărul şi mărimea celulelor, anteza, formarea bulbilor şi tuberculilor. Unele
specii nu formează flori decât dacă sunt expuse, pentru o
durată convenabilă, la o anumită lungime relativă a zilei şi nopţii, în cadrul
ciclului de 24 ore.
După
cum formarea florilor depinde sau nu de fotoperioade se deosebesc plante:
neutre şi sensibile la fotoperiodism.
Plantele neutre pot fi afotice
si foto aperiodice.
-plantele
afotice, sunt cele care au acumulat în bulbi sau seminţe materii de rezervă
suficiente pentru formarea primordiilor florale în absenţa luminii, exemplu:
Hyscinthus, Narcissus.
-plantele
fotoaperiodice, la acestea diferenţierea primordiilor florale nu sunt total
independente de lumină, dar timpul şi locul diferenţierii florilor sunt
indiferente faţă de fotoperioade. Ele au nevoie de 8 ore de iluminare zilnică,
durată numită minim trofic, după care înfloresc oricare ar fi durata
fotoperioadelor. Acestei grupe îi aparţin specii anuale, bisanuale şi perene.
Plante sensibile la fotoperiodism,
pot fi plante de zi lungă, zi scurtă şi intermediare.
-plantele
de zi lungă, durata de iluminare de care au nevoie acestea este de 14 ore şi
chiar mai mult (tabelul 4.2).
-plantele
de zi scurtă, au nevoie de o durată de iluminare de cel mult 12 ore ziua.
-plantele
floricole indiferente: Cyclamen, Dianthus, Rosa, Pelargonium.
Caracterul
fotoperiodic al speciilor este legat de originea lor geografică, plantele de zi
scurtă sunt răspândite în zonele tropicale şi
subtropicale. Aceste specii cultivate în zone nordice înfloresc toamna sau dacă
se scurtează artificial lungimea zilei ele pot înflori la începutul verii.
Plantele de zi lungă sunt originare din regiunilie nordice şi temperate,
cultivate în zone mai sudice, ele înfloresc mai târziu.
De exemplu, planta de zi scurtă Kalanchoe blossfeldiana, cultivată în condiţii
de zi lungă are creşteri vegetative, dar anteza nu are loc. Cultivată în
condiţii de zi scurtă, creşterile vegetative sunt reduse frunzele sunt mai
mici, dar înfloreşte abundent (Phillips I.D., 1978 citat de Atanasiu L.).
Plante sensibile
la fotoperiodism (după Bossard R.)
Plante
de zi lungă
|
Plante
de zi scurtă
|
Aster
|
Bugonia Gloire
de Lorraine
|
Aechmea
fasciata
|
Bougainvillea
|
Begonia
tuberhybrida
|
Cactee
|
Calceolaria
hybrida
|
Chrysanthemum
indicum
|
Calendula
officinalis
|
Cosmos
|
Callistephus
chinensis
|
Grassula
coccinea
|
Gladiolus
|
Euphorbia
fulgens
|
Hortensia
|
Kalanchoe
blossfeldiana
|
Lathyrus
odoratus
|
E.pulcherrima
|
Lilium
longiflorum
|
Freesia
|
Matthiola
annue
|
Gardenia
|
Petunia
|
Tagetes erecta
|
Scabiesa
|
Zinnia
mexicana
|
Sinningia hybrida
|
Plantele indiferente, sunt într-o oarecare măsură indiferente faţă de durata luminii, la aceste plante (Dianthus, Rosa, Pelargonium, Cyclamen) inducţia florală este influenţată de fotoperiodism şi temperatuă, dar nu este controlată de acestea.
Durata
de iluminare poate fi reglată uşor în spaţii protejate, fie suplinind lipsa cu
lumină artificială, fie reducând-o prin acoperirea
plantelor.
Acţiunea
energiei radiante asupra plantelor depinde şi de compoziţia spectrală a
radiaţiilor. Pentru dezvoltarea plantelor, din energia radiantă a soarelui,
importanţă are domeniul radiaţiilor luminoase, unele din ele cu efecte
fiziologice distincte. Din energia radiantă primită de o plantă 0,66% este
folosită pentru fotosinteză, 48% pentru transpiraţie, 31% traversată prin
frunze şi 19% reflectată în atmosferă. Radiaţiile luminii sunt absorbite în
proporţie de 82%, în mod deosebit radiaţiile albastre şi roşii au influenţă
asupra sintezei clorofilei, fotosintezei, creşterii vegetative, frânarea etiolării, fotoperiodismului.Acţiunea
radiaţiilor este diferită cu etapa din dezvoltarea plantelor, în funcţie de
care se recomandă reducerea sau intensificarea fluxului radiaţiilor.
Schema
orientativă privind acţiunea radiaţiilor
în
vederea dezvoltării plantelor floricole
(dupa
Sonea V.,1971)
1.Etapa de sămânţă
-Starea de repaus (dormans) păstrarea la întuneric.
-Ieşirea
din dormans-germinarea la lumină sau
intuneric în funcţie de fotosensibilitatea
speciilor.
-Tratara
cu radiaţii pentru poliploidie.
2.Etapa de plantulă -Lumină din spectrul care împiedică
etiolarea rasadurilor.
-Aplicarea
iluminatului artificial.
-Modelarea
fluxului radiaţiilor prin umbrire etc.
-Butaşii
puşi la înrădăcinat iniţial cu reducerea luminii apoi lumină sau iluminat artificial.
3.Etapa adultă florală -Lumină directă sau difuză în functie de specie, prin aplicarea iluminatului artificial sau umbrire.
-Evitarea
fenomenului de fotosaturaţie prin corelarea
cu ceilalţi factori apa etc.
-Evitarea
fenomenului de compensaţie prin dirijarea
temperaturii în funcţie de luminozitate sau
întuneric.
4.Etapa de înflorire -Aplicaţia fotoperiodismului în funcţie
de cerinţele şi reproducere speciilor faţă de
durata zi-lumină, pentru diferenţierea organelor florale.
-Asigurarea
cu radiaţii care favorizează formarea
pigmenţilor care dau coloritul specific
florilor.
-Reducerea
fluxului radiaţiilor pentru a evita
distrugerea pigmenţilor formaţi în petale.
Procedeele practice de corectare a
luminii naturale sunt:
-pentru
culturile în câmp: alegerea expoziţiei favorabile, de preferat sudică, cu
orientarea rândurilor N-S; efectuarea semănăturilor în perioadele favorabile
creşterii şi dezvoltării fiecărei specii ca lungime a zilei; umbrire (cu tocuri
de răsadniţe, folie de polietilenă etc); amplasarea culturilor în locuri
umbrite sau însorite în funcţie de cerinţele speciilor;
-pentru
culturile în seră: orientarea serelor pe direcţia E-V; folosirea la construcţia
serelor de schelete de susţinere cu profil redus, vopsite în alb; umbrirea
serelor prin diferite sisteme (jaluzele, sticlă specială).
În
seră utilizarea iluminatului artificial se foloseşte pentru: intensitatea
procesului de sinteză în anotimpul de iarnă pentru butaşi, răsaduri, plante
tinere; efecte fotoperiodice (mărirea duratei de iluminare în zilele scurte
pentru înflorirea plantelor de zi lungă); forţarea înfloririi; culturi speciale
cu lumină artificială.
După noile cercetări în domeniu s-a constatat că cea mai bună lumină artificială este cea de culoare albastră sau cea roşie.
După noile cercetări în domeniu s-a constatat că cea mai bună lumină artificială este cea de culoare albastră sau cea roşie.
Foarte utila postarea ta, ca si cea anterioara! Le-am pus semn de carte, vom apela la ele de mai multe ori; sotul meu e cel care cochetetaza cu gradinaritul si ii vor fi utile informatiile cumulate si sintetizate de tine! Multumesc!
RăspundețiȘtergereTe pup!
Numai bine!
Ilda
Lavender Thoughts
Se pare ca tot mai multi barbati ne redescoperim chemarea ancestrala de a asigura traiul si hrana pentru familie, redevenind "vanatori-culegatori", chiar daca o facem in "imensitatea" balcoanelor si a curtilor din dotare.
RăspundețiȘtergereZile frumoase si nu prea geroase s-aveti!