TEMPERATURA - Cultura plantelor (1)

Acum că vine totuşi primăvara, deşi pe-afară se emit tot felul de "coduri" colorate vizavi de vreme, m-am gândit să ne reamintim sau să aflăm noutăţi despre relaţiile plantelor cu factorii ecologici : temperatura, lumina, substratul şi spaţiul de creştere.

Astăzi vorbim despre:

TEMPERATURA

            Temperatura este un factor important atât pentru desfăşurarea principalelor procese fiziologice (transpiraţie, respiraţie, fotosinteză, absorbţia apei şi substanţelor minerale), cât şi pentru parcurgerea diferitelor etape ale procesului de creştere şi dezvoltare (germinare, înflorire, creştere vegetativă, fructificare etc).

            Influenţa temperaturii asupra plantelor este legata de influenţa luminii şi este necesar să se aplice în general principiul, o creştere a temperaturii trebuie să fie însoţită de o creştere a intensităţii luminii.

            Cerinţele faţă de temperatură a plantelor decorative diferă în funcţie de:

            a) Specie (soi), locul de origine, care determină cerinţe faţă de temperatură, în funcţie de care avem:

            -plante cu cerinţe mari faţă de temperatură, originare din zonele tropicale şi subtropicale (orhidee, ferigi, bromelii etc);

            -plante cu cerinţe medii, în care sunt grupate plantele din climatul temperat;

            -plante cu cerinţe mici, care provin din zonele alpine.

            b) Variaţia diurna. Diferenţa dintre zi şi noapte de temperatură mai mare. Această diferenţă trebuie asigurată în mod special în spaţiile protejate, la culturile în câmp, diferenţa se realizează natural.

            c) Variaţia sezonieră. Diferenţierea temperaturii trebuie făcută şi după anotimp. Iarna, luminozitatea este mai redusă, nevoia de căldură de asemenea, de aceea plantele tropicale de seră sau apartament pot ierna la 16⁰C.

            d) Temperatura solului are o mare importanţă pentru reuşita unor culturi. Astfel, pentru Anthurium, Codiaeum temperatura solului trebuie sa fie de 22⁰C, pentru Fuchsia 19⁰C, pentru Primula obconica 18⁰C, iar pentru Primula melacoides 15⁰C (Sonea V., 1971).

            e) Fenofaza. Între anumite limite creşterea celulelor şi a plantelor variază în mod esenţial cu temperatura. În acţiunea acesteia asupra creşterii putem deosebi un minim, un maxim şi un optim, diferit de la o specie la alta şi de la o fenogază la alta. De exemplu: pentru germinarea seminţelor de Cyclamen, temperatura optimă este de 20⁰C la care geminaţia se produce în 21 zile, la 10⁰C germinează in 53 zile, iar la 35⁰C nu mai germinează.

            Toate plantele floricole trec în cursul unui ciclu biologic, prin anumite praguri şi nivele termice, care sunt deosebite de la o specie la alta sau chiar de la un soi la altul dar se pot încadra în următoarea schemă orientativă privind cerinţele plantelor floricole faţă de temperatuă (dupa Sonea V.,1971)

1.Faza de sămânţă -Maturarea la temperaturi ridicate 18-20⁰C, 20-22; 25-30⁰C;

                        -Păstrarea seminţelor la temperaturi scăzute 1-5-10⁰C;

                        -Ieşirea din dormans temperaturi scăzute 1-5-10⁰C;

                        -Germinarea la temperaturi ridicate, 18-20⁰C, 22-25⁰C, 30⁰C.

2. Faza de răsad -cu 2-5⁰C mai scăzute decât de germinare;

3. Faza de butaşi -Înrădăcinarea la 16-18⁰C, 20-22⁰C;

4. Faza de plante -Creşterea plantelor la temperatura răsadurilor adulte;

                        -Faza preflorară, temperaturi cu 1-2⁰C mai ridicate;

                        -În timpul înfloritului, temperatura din faza plantelor

                         adulte;

                        -Păstrarea plantelor decorative cu flori la ghivece, la

                         temperaturi cu 5-6⁰C mai scăzute;

                        -Păstrarea florilor tăiate la 2.10⁰C.

5. Bulbi             -Maturare şi intrare in dormans 18-22⁰C, 23-25⁰C, 25-30⁰C.

                      -Ieşirea din dormans şi diferenţierea organelor florale, temperaturi mai scăzute cu 5 până la 15⁰C;

                        -Păstrarea bulbilor iarna la 4-10⁰C.

            Plantele floricole pentru desfăşurarea normală a unui ciclu biologic, au nevoie de o sumă globală de temperatură anuală, care în funcţie de specie poate fi cuprinsă între 1000-4000⁰C, repartizată în sume de grade de temperatură pentru fiecare fenofază.

            Pentru multe specii decorative înflorirea depinde într-o mare măsură de variaţiile de temperatură. Unele plante necesită temperaturi scăzute la începutul perioadei de dezvoltare sau când ating un minim trofic, stadiu de iniţiere a capacităţii de înflorire. Această perioadă în care temperaturile scăzute au rol determinant se numeşte vernalizare (Atanasiu L., 1985).

            În funcţie de cerinţele legate de temperatura scăzută se disting următoarele grupe de plante:

            -cu vernalizare strict necesară, specii a căror iniţiere florală şi înflorire necesită temperaturi scăzute exemplu: Campanula medium;

            -fără vernalizare absolut necesară, specii la care dezvoltarea este mai rapidă în urma expunerii la temperaturi scăzute, dar care îşi pot realiza, mai lent, iniţierea florală în lipsa temperaturilor scăzute, exemplu: Matthiola incana.

            Efectul temperaturilor scăzute este caracteristic la plantele bulboase. De exemplu la Hyacinthus (Zambila), pentru a avea loc înflorirea trebuie să se respecte următoarea succesiune: două săptămâni 33⁰C, cinci săptămâni 25⁰C, trei-patru săptămâni 15⁰C, apoi păstrarea la 12⁰C până la plantare (Blauw A., citat de Duperrex A.). În natură această succesiune se realizează lent, dar ea trebuie creată artificial în cazul bulbilor puşi la forţat.

            Aşa numiţii “bulbi preparaţi în vederea forţării” de Tulpina Hyacinthus, care constituie obiect de comerţ, nu formează flori, chiar dacă au mărimea necesară, decât dacă sunt supuşi unui tratament termic pe etape: 2-3 săptămâni la 24-29⁰C, 10-15 săptămâni la 6-10⁰C, apoi pentru creşterea apexului şi frunzelor temperatura se ridică la 18-20⁰C.

            La alte specii “bulboase” temperatura optimă pentru anteză este de 3-7⁰C la Calanthus, 13⁰C la Iris, 13-20⁰C la Narcisaus, 15-20⁰C la Gladiolus, 17-20⁰C la Tulipa, 25⁰C la Zephyranthes.

            Există o temperatură critică, sub/peste care butonii/anii florali nu se formează. La Calceolaria, Senecio, Primula nu se iniţiază butonii/an florali la o temperatură sub 15⁰C, la Hortensia iniţierea are loc la 18⁰C, dar nu se dezvoltă normal dacă nu trec câteva săptămâni la o temperatură de circa 4⁰C, la azalee iniţierea are loc la 21⁰C şi la o temperatură sub 15⁰C pentru a ieşi din dormans.

            Temperatura mai prezintă importanţă în cultura plantelor decorative şi printr-un nivel relativ constant. Variaţiile de temperatură mari, în plus sau minus faţă de cerinţele unei anumite specii, determină efecdte nedorite; încetarea creşterii, îngălbenirea şi căderea frunzelor, avortarea florilor, depreciază cloritul florilor etc.

            Mijloacele de corectare a temperaturii pentru micşorarea efectului temperaturilor scăzute sunt: protejarea cu adăposturi, cu folie de polietilenă; cu tocuri de răsadniţă; protejarea cu frunze, paie etc.; fumigaţia; aspersiunea (ştiind că 1 kg de apă la transformarea în gheaţă degaja 80 kcal), utilizarea de aparate de încălzit etc.

            Micşorarea efectului căldurii se poate face prin: instalarea diferitelor sisteme de umbrire, pulverizarea apei pe plante sau pe sol, amplasarea culturilor în expoziţie sudică sau vestică, aerisirea etc.