SERE - SOLARII - Cultura plantelor (4)

Relaţiile plantelor cu factorii ecologici: episodul 4, astăzi despre:

SPAŢII PENTRU CULTURA PROTEJATĂ A FLORILOR

     Cultura florilor se practică în câmp pentru specii anuale, bianuale şi perene şi în spaţii protejate, sere, răsadniţe, solarii. În aceste spaţii se creează condiţii cât mai apropiate de cerinţele ecologice ale speciilor ceea ce permite obţinerea de flori în tot timpul anului.

                        Serele

     Sunt construcţii cu acoperişul şi pereţii din sticlă sau combinaţii din sticlă cu alte materiale transparente, în care se creează un climat artificial care oferă plantelor condiţii optime de creştere şi dezvoltare pe durata unui an.

     A. Datorită varietăţii de tipuri, clasificarea serelor se face după unele criterii ca: tipul constructiv, forma acoperişului, regimul de temperatură etc.

     a) Dupa tipul constructiv sunt:

     - sere individuale, care sunt destinate unei singure culturi (trandafiri, garoafe, crizanteme etc) sau pentru un grup de plante cu cerinţe asemănătoare (pentru cactee, pentru palmieri, pentru orchidee etc.);

     - sere bloc, sere de mari dimensiuni în care se cultivă simultan sau succesiv mai multe specii. Acestea au o eficienţă economică-superioară, întrucât spaţiul util de cultură este mai mare şi există posibilitatea efectuării mecanizate a unor lucrări.

     b) După gradul de mobilitate sunt:

     - sere fixe, cu elementele scheletului care fac corp comun cu geamurile;

     - sere demontabile, formate din schelet fix, la care geamurile sunt demontabile;

     - sere mobile, care se pot deplasa dintr-un loc în altul, pe şine, pentru a lăsa pe timpul verii culturile descoperite. Sunt pretenţioase pentru culturi la sol: trandafiri, gerbere, garoafe, care vara cresc în aer liber, iar toamna se acoperă.

     c) După activitatea desfăşurată:

     - sere de producţie:

     - sere de înmulţitor:

     - sere cu activitate specială (pentru specii exotice).

     d) După regimul de temperatură:

     - sere calde, cu o temperatură medie de 18-20⁰C sau  25-30⁰C, pentru serele înmulţitor sau pentru speciile tropicale. În aceste sere se asigură şi o umiditate atmosferică mare şi se cultivă orchidee, Bromeliaceae, Ferigi etc.

     - sere semicalde, în care se realizează o temperatura de  12-16⁰C şi sunt prevăzute cu sisteme de umbrire şi aerisire. În acest tip de sere se cultivă majoritatea speciilor cultivate pentru flori tăiate (garoafe, freesia, trandafirul etc.) şi plante la ghivece, decorative prin flori (Primula, Fuchsia, Pachystachys) şi frunze (Ficus, Cordyline, Sanchezia etc.).

     - serele reci, au o temperatură medie de  6-12⁰C. Acest tip de seră este destinat unor specii puţin pretenţioase la căldură (Senecio, Primula malacoides, Cactaceae), pentru iernarea plantelor mamă de crizanteme, Pelargonium etc., pentru repausul unor specii: Azaleea, Hortensia etc.

     e) După substratul de cultură:

     - cu sol – acesta este tipul clasic de sere în care cultura se efectuează la solul serei;

     - fără sol – sere în care cultura se efectuează pe un substrat artificial de tipul laine de roche sau pe un film de apă.

     B.  Amplasarea serelor se face ţinând seama de natura solului şi subsolului, excepţie fac serele la care cultura se face pe substraturi artificiale.

     Deoarece plantele floricole necesită în cursul perioadei de vegetaţie cantităţi considerabile de apă, se va ţine seama ca solul să aibă un profil de 0,8-1 m cu textură mijlocie, iar subsolul să fie alcătuit din elemente grosiere, pietriş, pentru un drenaj bun. Dacă nu, este necesar să se ia măsuri pentru asigurarea unor posibilităţi de drenare, întrucât după câţiva ani de fertilizări abundente, se pot acumula săruri a căror concentraţie devine toxică pentru sistemul radicular.

     Pentru realizarea regimului de lumină se va ţine cont ca orientarea serelor să fie NE-SV pentru captarea maximă a radiaţiilor luminoase. Elementele care constituie scheletul se realizează, din aceleaşi considerente, din materiale de construcţie cu rezistenţă mare, dar cu profile reduse. Atenţie deosebită se acordă învelişului transparent, cel mai adesea sticla de 3-4 mm grosime, care are un rol deosebit în asigurarea unui regim de lumină corespunzător.

     Amplasarea serelor este condiţionată şi de regimul de temperatură a zonei, întrucât acolo unde aportul caloric solar este mare se fac economii de combustibil. Serele se amplasează în zone cu număr mare de zile însorite, adăpostite de curenţi de aer rece.

     O altă problemă de actualitate în domeniul construcţiei serelor este reducerea costului de producţie, care priveşte două aspecte:

     - reducerea timpului de lucru, care se realizează pe baza automatizării parţiale sau totale a fertilizării, aerisirii, aprovizionării cu apă etc.

     - economia de energie care se realizează printr-o serie de măsuri ca: pereţii laterali dublii, instalarea unor ecrane termice (între acoperişul serelor şi plante), amplasarea ţevilor de încălzire în apropierea solului, folosirea unor noi materiale de acoperire (sticla cu emisivitate redusă – sticlă care are pe faţa exterioară un strat subţire de oxid de staniu), panouri duble de folie de material plastic pentru acoperiş, separate printr-un strat de aer de 10-15 cm (Brun R., 1984).

     Economia de energie se realizează şi prin noile tehnici de cultură (culturi fără sol) la care suportul artificial necesită un volum redus de soluţie, rădăcinile pot fi menţinute cu un consum mai redus de energie la temperatura optimă de dezvoltare.

     C.  Elementele constructive şi instalaţiile aferente serelor

     Elementele constructive ale serelor sunt:

     -fundaţia, element de susţinere, executată din beton armat;

     -stâlpii de susţinere – confecţionaţi din oţel de forma unui dublu T;

     -jghiabul – confecţionat din tablă zincată de 3 mm, foloseşte la colectarea apei din ploi şi la susţinerea şproturilor;

     -coama – din profil în formă de T, asigură prinderea geamului în partea superioară a acoperişului;

     -şproturile – confecţionate din metal sau lemn, sunt fixate, prin îmbinare, de coamă şi jgheab, pe acestea se fixează geamul;

     -ferma – piesă de legătură între stâlpi, asigură echilibrul şi rigidizarea scheletului;

     -distanţierul -confecţionat din tablă zincată de 4 mm fixează coama pe ferma metalică cu ajutorul unor îmbinări simple sau înşurubări.

     Instalaţiile aferente serelor sunt:

            -Instalaţia de încălzire. Este destinată asigurării unei temperaturi corespunzătoare speciei cultivate. Sistemele de încălzire utilizate în sere sunt: cu apă caldă, cu abur, cu aer cald, electrică, cu radiaţii infraroşii.

            -Instalaţia de aerisire. Se poate realiza manual sau automat.

            -Instalaţia de irigare. Administrarea apei se poate face prin: aspersiune, rigole, picurare sau prin conducte subterane.

            -Instalaţia de fertilizare.

                        Răsadniţele

     Sunt construcţii speciale care permit delimitarea unei anumite suprafeţe de teren şi a unui volum variabil de aer, care dispun de o sursă proprie de energie, precum şi de aportul caloric al radiaţiei solare.

     A. Clasificarea tipurilor de răsadniţe se poate face pe baza următoarelor criterii:

            a) După sursa de încălzire sunt:

            -răsadniţe cu încălzire biologică (gunoi de grajd);

            -răsadniţe cu încălzire tehnică (abur, aer cald, apă caldă, curent electric, apă termală);

            b) După poziţia faţă de suprafaţa solului: răsadniţe la suprafaţă; semiângropate; îngropate.

            c) După numărul pantelor: cu o pantă; cu două pante.

            d) După materiale de construcţie: din lemn, din prefabricate.

            e) După materiale de acoperire: acoperite cu sticlă, acoperite cu material plastic;

            f) După gradul de mobilitate: mobile, semimobile şi fixe.

            g) După nivelul temperaturii: răsadniţe calde ( 20-25⁰C ); răsadniţe semicalde ( 15-20⁰C); răsadniţe reci ( 8-12⁰C ).

     B. Tipurile constructive

     Răsadniţa cu o pantă cu încălzire biologică care este alcătuită din: toc, ferestre, patul cald, substratul de cultură. Tocul se confecţionează din scândură de 3-4 cm grosime şi cu lăţimea de 25-30 cm. Lăţimea este de 1,5m, lungimea clasică de 4 m.

     Ferestrele sau ramele cu dimensiunea de 1,5xl m, se confecţionează din rigle cu secţiunea de 5,5x4 cm. Pe şproturi se fixează sticla tăiată în foi de 21 cm lăţime şi 22-38 cm lungime. În mod obişnuit răsadniţele cu o pantă se instalează pe patul cald aşternut la suprafaţa solului.

     Răsadniţele semiângropate cu încălzire biologică se deosebesc de primele prin dimensiuni şi construcţie: lăţimea 3m, lungimea 20m. Tocul răsadniţei se poate confecţiona din lemn, dale prefabricate, cărămidă etc.

     Răsadniţele reci se înfiinţează prin aşezarea tocurilor direct pe sol şi nu beneficiază decât de radiaţia calorică solară. În mod obişnuit răsadniţele calde sau semicalde înfiinţate iarna, după epuizarea unei prime culturi, se exploatează mai departe ca răsadniţe reci.

     C. Etapele construirii răsadniţelor

La înfiinţarea răsadniţelor cu biocombustibil sunt parcurse următoarele etape:

     - Asigurarea biocombustibilului se face prin colectarea gunoiului de grajd pe o perioadă de timp şi conservarea capacităţii energetice a acestuia. Aceasta se realizează prin eliminarea apei sau a aerului şi aşezarea în platforme de 2,5 m lăţime şi 1,8-2 m înălţime. Pregătirea biocombustibilului pentru înfiinţarea răsadniţelor se face prin reactivarea sa, asigurându-se umiditatea şi aerarea necesară (Voican V., 1984). După declanşarea proceselor formentative se urmăreşte dinamica temperaturii care în 4-5 zile ajunge la  40-50⁰C.

     -Pregătirea amestecurilor de pământ se face prin aşezarea în straturi succesive a componentelor substratului (mraniţă, turbă, pământ de ţelină etc.) în proporţii corespunzătoare destinaţiei. Omogenizarea se realizează prin lopătare sau prin malaxare în cazul unor cantităţi mai mari.

     - Aşezarea patului cald se face pentru răsadniţele calde începând cu ianuarie-februarie, când grosimea stratului de biocombustibil poate fi de 100-70 cm, la cele semicalde de 65-50 cm, la cele înfiinţate mai târziu de 40-30 cm.

     - La răsadniţele de suprafaţă tocurile se fixează pe direcţia E-V, la cele cu două pante pe direcţia N-S.

     -Introducerea gunoiului în răsadniţele fixe se face după verificarea tocurilor. Gunoiul preâncălzit se aşează în strat de 40-50 cm.

     -Acoperirea răsadniţelor cu ferestre se face imediat după fixarea tocurilor la răsadniţele de suprafaţă şi după introducerea gunoiului, la cele semiângropate.

     -Introducerea amestecului de pământ se realizează în funcţie de desfăşurarea fermentaţiei patului cald, în momentul când se realizează temperatura de  35-40⁰C.

                        Solariile

            Sunt construcţii speciale alcătuite dintr-un schelet din diferite materiale şi acoperite cu sticlă sau materiale plastice. Ele asigură condiţii mai bune pentru cultivarea unor specii pretenţioase la căldură, pentru culturi timpurii sau târzii de flori.

     Solariile se pot clasifica din mai multe puncte de vedere:

     a) După tipul constructiv: solarii ( adăposturi/individuale); solarii adăposturi duble; solarii adăposturi multiple.

     b) După înălţimea totală: solarii (adăposturi) joase; adăposturi înalte sau solarii propriu-zise.

            Se mai pot clasifica după materialul folosit de schelet (lemn, metal, beton, materiale plastice), după materialul folosit la acoperire (mase plastice, sticlă), după regimul de căldură (neâncălzite, cu încălzire biologică, cu încălzire tehnică) etc.

     Adăposturile simple sau tunel simplu au caracter temporar şi se folosesc la culturile timpurii. Au lăţimea de 70-80 cm, înălţimea de 40 cm şi lungimea de 10-15 m. Sunt acoperite cu peliculă de polietilenă cu grosimea de 0,07-0,1mm şi lăţimea de 150 cm. La capete folia se ancorează cu un ţăruş.

     Solar tunel din arcuri din fier beton sau ţeavă de oţel. Are lăţimea de 3-4 m, înălţimea la coamă de 2m. Arcurile din fier beton cu diametrul de 6mm şi se instalează la 130 cm. Susţinerea foliei se face cu ajutorul sârmelor galvanizate întinse pe lungime la intervale de 35-40 cm una de alta şi înfăşurate după arc. Folia trebuie să fie de 0,20 mm grosime.

     Solariile bloc sau multiple au lăţimea unui tronson de 3m, lăţimea poate ajunge la dimensiuni mai mari, iar lungimea poate fi de 25-50 m. Sunt mai multe tipuri de solar bloc: cu arcuri din fier beton, cu panouri demontabile etc.